Extras din document

1. Clarificări conceptuale

Comportamentul disimulat vizează ansamblul manifestărilor noastre prin care ascundem adevărata înfăţişare a unui lucru sau desfăşurare a unui eveniment.

Comportamentul simulat (lat. simulatio – prefacere) vizează manifestările prin care facem să pară adevărat ceea ce în realitate nu este, prin care vrem să creăm o impresie falsă.

Minciuna este afirmaţia prin care se denaturează în mod intenţionat adevărul (conţine elemente de simulare şi disimulare).

Considerăm, în acest caz, mult mai potrivit conceptul de conduită decât cel de comportament deoarece atât simularea cât şi disimularea se fundamentează punctual pe elemente de intenţionalitate şi pe procesări de informaţii în plan mental care preced sau determină manifestări observabile în plan exterior.

Nu manualele de comunicare ci tratatele de criminalistică propun analize detaliate ale comportamentului simulat. T. BUTOI (2001), printre alţi autori, atrage atenţia asupra faptului că în studiile având ca obiect detecţia simulării, a minciunii, mai numeroase după anii 1990, stările de nesinceritate, saturate în tensiune psihică, determină o serie întreagă de modificări fiziologice. În domeniul criminalisticii, al psihologiei judiciare, aceste stări sunt specifice învinuiţilor sau inculpaţilor care înceacă să ascundă adevărul. Dintre aceste modificări amintim: răguşeala, congestionarea, crisparea, scăderea salivaţiei, dereglarea ritmului respiraţiei şi a celui cardiac etc. Pornind de la aceste manifestări specifice tensiunii psihice, M. LE CLERE propune un pachet de reguli operabile în detectarea minciunii, vinovăţiei sau a inocenţei (apud E. STANCU, 1995, vol II,p.145).

Vinovatul care simulează Inocent

Caracteristici ale răspunsului Lent şi ezitant Spontan, detaliat şi deseori indignat

Indicatori fiziologici Suportă mai greu privirea interlocutorului Se înroşeşte mai uşor

Apelul la corectitudine Nu face apel la coresctitudine Face apel la corectitudinea sa cautând să convingă că nu are nici un interes să nege faptele care i se impută

Alibi Oferă imediat un „excelent” alibi Dă mai greu explicaţii cu privire la modul în care şi-a petrecut intervalul de timp critic.

Consecvenţă în declaraţii Este consecvent în declaraţiile pe care le face Deseori este inconsecvent în declaraţii

Tabel nr.1 Reguli de detectare a minciunii şi inocenţei

În opinia lui T. BUTOI, în momentul simulării, subiectul prezintă o serie de manifestări emoţionale. Cele mai multe dintre aceste manifestări nu se pot controla în întregime deoarece sunt cauzate de tensiunea psihică specifică sistemului nervos vegetativ. Prezentăm în continuare o listă a indicatorilor fiziologici folosiţi în tehnicile moderne de detecţie a simulării

1. modificările activităţilor cardiovasculare, manifestate în ritmul şi amplitudinea pulsului, precum şi în tensiunea arterială însoţite de fenomene vasodilatatorii (congestionare) şi vasocostrictorii (paloare)

2. modificarea caracteristicilor normale ale respiraţiei, care, în prezenţa emoţiei, devine neregulată şi mai grea

3. modificarea rezistenţei electrice a pielii, denumită reacţie electrodermică (R.E.D.)

4. modificarea caracteristicilor normale ale vocii, a funcţiei fonatorii influenţate de schimbarea tremurului fiziologic al musculaturii aparatului fonorespirator

5. modificarea caracteristicilor scrierii, îndeosbi în privinţa vitezei de execuţie şi a presiunii, care se poate accentua sau reduce

6. modificarea tensiunii musculare, manifestată prin crispare sau blocarea funcţiilor motorii (aspectul de „înlemnit de frică”)

7. modificarea temperaturii corpului

8. modificări la nivelul comportamentului ocular