Bazele contabilității - categorii de mijloace și resurse

Categorii de mijloace si resurse

Mijloacele reprezinta patrimoniul entitatii vazut ca existenta concreta, fizica. Într-o abordare mai

recenta, prin mijloace (sau active) se înteleg bunuri, drepturi sau valori controlate de întreprindere ca

rezultat al unor evenimente trecute si de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare

pentru întreprindere. Aceasta înseamna ca, pentru a recunoaste în contabilitate un element de mijloace

(de activ) este necesar sa se îndeplineasca urmatoarele conditii:

- elementul sa provina dintr-o tranzactie anterioara, dintr-un eveniment deja trecut;

- sa fie probabila generarea de catre elementul respectiv a unor cîstiguri viitoare prin utilizarea în

productie sau în prestarea de servicii, prin schimbarea cu alte active, prin folosirea lui pentru stingerea

unor datorii;

- elementului i se poate atribui, de o maniera credibila, un cost sau o valoare.

Pentru a clasifica mijloacele, retinem drept prim criteriu durata pe care unitatea îsi propune sa

le detina, completat cu numarul de cicluri economice la care participa. Identificam astfel, doua

categorii mari de mijloace:

- mijloacele imobilizate (imobilizarile) care ramîn în unitate pe o perioada mai mare de un an si

participa la mai multe cicluri de productie;

- mijloacele circulante care se utilizeaza într-o perioada mai mica de un an si participa, de

regula, la un singur ciclu de productie (chiar daca uneori, durata acestuia depaseste un an).

La rîndul lor, mijloacele imobilizate se împart, în functie de natura lor, în trei categorii:

- imobilizari necorporale;

- imobilizari corporale;

- imobilizari financiare.

În cadrul mijloacelor circulante distingem, de asemenea, trei categorii, în functie de forma

concreta pe care o îmbraca:

- mijloace circulante materiale (stocuri);

- mijloace circulante în decontare (creante);

- mijloace circulante financiare (de trezorerie);

Resursele reprezinta expresia valorica a provenientei patrimoniului. În abordarea specifica

standardelor internationale de raportare financiara, resursele nu sînt prezentate ca o marime cumulata,

ci separat, ca resurse proprii (capitaluri proprii) si resurse straine (datorii). Conform IAS/IFRS, prin

datorii trebuie sa întelegem obligatii actuale care decurg din evenimente trecute si prin stingerea carora

se asteapta sa se diminueze cîstigurile viitoare ale întreprinderii, prin diminuare de active (numerar sau

altele), prestarea unor servicii în compensatie, înlocuirea cu alte datorii sau chiar transformarea lor în

capitaluri proprii. Pentru a recunoaste o datorie, conditiile de îndeplinit sînt:

- obligatia sa provina dintr-o tranzactie sau un eveniment care a avut deja loc;

- sa fie probabila iesirea de diminuarea viitoare a cîstigurilor firmei (a mijloacelor acesteia );

- obligatiei sa i se poata, în mod credibil, o valoare.

Capitalul propriu este definit ca marime reziduala, adica prin diferenta dintre totalul mijloacelor

si totalul datoriilor.

În cele ce urmeaza, vom adopta aceeasi clasificare ca în IAS/IFRS, cu unele diferente în ceea ce

priveste definirea elementelor implicate. Astfel, resursele pot fi împartite în doua mari categorii, dupa

cum exista sau nu o obligatie certa de restituire a acestora la o scadenta precizata:

- resursele proprii, adica cele care provin de la proprietari, cele pe care si le creeaza unitatea

însasi, precum si cele care provin de la alte persoane si pentru care nu exista obligatia de restituire la o

scadenta data;

- resursele straine (datorii) sînt cele pentru care întreprinderea are obligatii certe de restituire, la

scadente precizate.

Bazele contabilitatii – seminar pagina

Categorii de mijloace si resurse – document pregatit de Costel Istrate © 2004

2

Pentru fiecare din acestea structuri se poate continua clasificarea. Astfel, resursele proprii se

împart în:

- resursele proprii ale activitatii care au specific faptul ca se pot concretiza în orice categorie de

mijloace, adica pot fi utilizate pe orice destinatie doreste unitatea;

- resursele proprii cu destinatie speciala, care, fie trebuie sa ramîna indisponibile pe o perioada

data, fie nu pot fi folosite decît pe destinatia pentru care au fost primite sau pentru care s-au constituit.

Datoriile se pot împarti în resurse straine în credite (datorii financiare) si resurse straine în

angajamente (datorii comerciale, fiscale, sociale).

O sistematizare a clasificarii mijloacelor si resurselor se prezinta astfel:

MIJLOACE RESURSE

Mijloace imobilizate (imobilizari) Resurse proprii (capitaluri proprii)

1. Imobilizari necorporale 7. Resurse proprii ale activitatii

2. Imobilizari corporale 8. Resurse proprii cu destinatie speciala

3. Imobilizari financiare

Mijloace circulante Resurse straine (datorii)

4. Mijloace circulante materiale (stocuri) 9. Resurse straine în credite

5. Mijloace circulante în decontare (creante) 10. Resurse straine în angajamente

6. Mijloace circulante financiare (de trezorerie)

TOTAL MIJLOACE = TOTAL RESURSE

În continuare vom caracteriza principalele categorii de mijloace si de resurse, asa cum sînt ele

prezentate în normele contabile aplicabile agentilor economici.

Imobilizarile sînt bunuri si valori pe care unitatile patrimoniale îsi propun sa le detina si sa

le exploateze pe termen lung (mai mare de un an).

1. Imobilizari necorporale sînt valori si drepturi detinute de unitatea patrimoniala pe termen

lung si care nu au o forma fizica, concreta: nu sînt tangibile. Normele contabile definesc mai multe

categorii de astfel de imobilizari:

1.1. Concesiuni, brevete,