Evaluarea Patrimoniului

9.1. Evaluarea – noţiune

Scopul evaluarii:

- obţinerea unei imagini fidele asupra elementelor patrimoniale ;

- obţinerea unei imagini fidele asupra intreprinderii, în ansamblul ei;

Lucrarea se efectueaza după criterii, tehnici şi norme specifice, pentru a asigura comparabilitatea în timp.

Notiunea de evaluare:

– este operaţiunea de cuantificare în expresie valorica, a resurselor materiale, a bunurilor create si a activitatilor economice;

– necesitatea evaluării - deriva din necesitatea exprimării sintetice a fenomenelor economice;

– orice investitie sau alt tip de acţiune economică de mari dimensiuni poate fi intreprinsa in cunostinta de cauza numai dupa ce se efectueaza o evaluare.

Obiectul evaluării:

– poate fi extrem de divers:

- structurile patrimoniale si utilizarea lor;

- resursele economice si utilizarea lor;

– trebuie interpretat, functie de scop:

- investitie noua;

- afacere noua;

- analiza si control intern ;

- lichidare etc.

Evaluarea depinde de modul in care privim patrimoniul :

- din interiorul societatii - se evalueaza elemente independente:

- valoarea unor active;

- valoarea unor pasive;

- valoarea unor participatii ale societatii;

- valoarea unor creante;

- valoarea unor datorii;

- din exteriorul societatii - are loc o evaluare a intreprinderii in ansamblul sau:

- producţie;

- marketing;

- fiscal;

- management;

- riscuri etc.

- sunt si situatii mai complexe:

- este necesara o imbinare intre evaluarea interna si evaluarea externa;

- trebuie analizata entitatea patrimoniala ca elemente componente, dar si ca un ansamblu.

Evaluarea intreprinderii trebuie sa ofere o imagine cât mai cuprinzatoare asupra a tot ceea ce reprezinta entitatea patrimoniala:

- profesiile si calificarile salariatilor;

- capabilitatea societatii de a produce anumite bunuri folosind patrimoniul si factorul uman;

- piata de capital:

– valoarea de piată a unei afaceri sau a unei societati;

– pozitia pe piata a acesteia ;

– pozitia in cadrul ramurii economice etc;

9.2. Principiile evaluării

Operatiunea de evaluare:

- este o problema de expertiza;

- se bazeaza pe cunostinte si calcule de ordin tehnic, tehnologic si economic;

- calculele sunt asociate cu informatii de pe piată.

Pot exista abateri ale valorilor obtinute faţă de contabilitate, pozitive sau negative – cauze :

– subevaluarea unor active / pasive;

– exercitarea unui management defectuos;

– variatii ale preţurilor pe piată etc.

Reflectarea corecta a valorii fiecarei componente a patrimoniului, a cheltuielilor si veniturilor etc., a evaluării intreprinderii ca un tot unitar necesita aplicarea in practica a unor principii de evaluare

Aceste principii deriva din principiile contabilitatii si din alte elemente de logica contabilă si de evaluare.

1) Principiul prudenţei

– presupune o estimare rezonabila a elementelor patrimoniale;

– previne:

- supraevaluarea mijloacelor economice, a veniturilor;

- subevaluarea resurselor economice, a datoriilor sau cheltuielilor;

– necesita luarea in considerare a factorilor care actioneaza negativ asupra patrimoniului:

– uzura morala;

– deprecierea;

– riscul;

– pierderile ca urmare a desfasurarii procesului tehnologic.

2) Principiul permanenţei metodelor

- are mai mare relevanta in cazul mijloacelor economice supuse consumului in procesul de producţie;

- presupune aplicarea acelorasi norme si reguli de evaluare pe tot parcursul exercitiului financiar, pentru a asigura comparabilitatea datelor;

- ideal este sa fie mentinute aceleasi reguli de la un an la altul, perioade cat mai mari de timp;

- metodele de evaluare pot fi schimbate, dar cu anumite precizari:

- se prezinta decidentilor o motivatie adecvata;

- se mentioneaza schimbarea in politicile contabile;

- se mentioneaza influenta acestor modificări asupra situatiei patrimoniale si a rezultatelor exercitiului.

3) Principiul valorii reale

- se aplica pentru obţinerea unor date corecte, cat mai aproape de valoarea reala;

- valoarea reala:

– porneste de la utilitatea bunurilor;

– evaluarea se efectueaza după criterii diferite pentru bunurile din patrimoniu, anume:

- elemente patrimoniale necesare exploatarii;

- elemente care nu sunt necesare exploatarii.