Impactul Dinamicii Tehnologiei Informației asupra Sistemului Contabil Autohton

I. Aspecte introductive

Integrarea rapidă a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în vieţile noastre profesionale şi private este pe cale să transforme societatea într-o "societate informaţională", în care volumul de informaţii şi cunoaştere devine o resursă economică de bază.

Teoriile moderne ale organizării atestă conducerea într-o manieră cvasi-automatizată, ceea ce reprezintă esenţa prevenirii, detectării şi corectării evenimentelor ilicite în viaţa unei organzaţii, astfel încât transformarea datelor în informaţii să contribuie la succesul întreprinderii pe termen mediu şi lung.

În România, dezvoltarea sistemului de contabilitate şi a sistemelor financiar-contabile şi-a propus -ca obiectiv principal- alinierea legislaţiei contabile româneşti cu directivele europene, precum şi armonizarea cu standardele internaţionale, situaţie impusă de procesul de globalizare economică şi de dezvoltare a pieţelor de capital.

Ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute, contabilitatea trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară , performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie atât pentru cerinţele interne, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori.

În prezent, calculatoarele au o foarte largă răspândire, pătrunzând în toate domeniile de activitate. Dinamica în domeniul informaticii este una ce a înregistrat în ultima perioadă o viteză destul de mare pe calea progresului. Calculatorul a fost astfel transformat într-un instrument indispensabil activităţii de zi cu zi a omului contemporan.

Calculatorul electronic constituie astăzi un instrument indispensabil pentru gestiunea economică, capabil nu numai să simplifice și să accelereze procesele de prelucrare și stocare a datelor, ci și să potențeze munca economistului contabil prin implementarea de metode și tehnici de analiză, diagnostic și decizie din ce în ce mai riguroase și complexe. Acesta solicită specialiști care să posede, alaturi de cunoștințe aprofundate de gestiune economică, o formare adecvată în domeniul informaticii.

II. Procesul de trecerea de la evidenţa contabilă manuală la cea informatizată

Din punct de vedere al instrumentelor la care se apelează, conducerea contabilităţii oricărei entităţi patrimoniale se poate efectua prin două modalităţi, şi anume: fie manual, utilizând hârtia şi cerneala, fie cu ajutorul calculatorului, caz în care completarea documentelor şi prelucrarea datelor contabile se efectuează cu ajutorul echipamentelor informatice, aici intervenind automatizarea contabilităţii. La momentul actual ţinerea contabilităţii se efectuează apelând într-o măsură mai mare sau mai mică la forma manuală sau automatizată, dar cu o tendinţă tot mai mare de a renunţa la conducerea contabilităţii prin utilizarea pastei de pix pentru completarea documentelor pe suport de hârtie, dat fiind aportul substanţial al computerului în domeniul financiar-contabil, prin avantajele incontestabile pe care le aduce.

Se afirmă că „în condiţiile actuale, cu toate progresele făcute în domeniul calculatoarelor electronice, economia unei ţări nu se poate lipsi de contabilitate. Ea rămâne pe mai departe cea mai exactă formă de evidenţă. Până în prezent nu s-a găsit şi nici în viitorul apropiat nu se preconizează un alt mijloc, de înlocuire a contabilităţii la nivelul agenţilor economici. Numai contabilitatea poate oferi informaţii precise pe care să se sprijine deciziile managerului. El trebuie să dispună de acest „tablou de bord” cu multiple cadrane care este contabilitatea modernă”

Apariţia calculatorului a determinat o puternică schimbare în toată viaţa socială, societatea păşind astfel pe o cale nouă: cea a informatizării, pătrunzând în era informaţională. În marea majoritate a unităţilor, calculatoarele au fost utilizate, în primul rând, în trei tipuri mari de lucrări: contabilitatea generală, încasarea-achitarea facturilor şi salarizarea personalului, trei domenii care prezintă caracteristici specifice, favorizând recurgerea la automatizare, prin: volum important de operaţiuni de acelaşi tip, cu caracter repetitiv, şi caracter uşor formalizabil al sarcinilor specifice.

Informatizarea întreprinderilor a început în anii ’60 în domeniul facturărilor şi al plăţilor, continuând imediat în domeniul contabilităţii. Trecerea de la munca manuală la una automată, prin utilizarea calculatorului, a fost una fundamentală. Aşa se face că într-un mare grup agroalimentar francez, departamentul facturărilor a trecut de la 150 de persoane la 5 persoane între anii 1965 şi 1980, conducerea organizaţiei realizând importanţa calculatorului şi plasând departamentul de informatică mai presus de departamentele administrative.

Pentru o lungă perioadă de timp îmbunătăţirea instrumentului informatic al plăţii, facturării şi contabilităţii a avut întâietate, pătrunderea calculatorului pe teritoriul altor funcţii administrative nerealizându-se decât mai târziu şi într-un mod progresiv (procesarea textelor nu a apărut decât la începutul anilor ‘80). De la evidenţa contabilă exclusiv manuală s-a trecut astfel la una informatizată. A avut loc computerizarea contabilităţii.

Din ce în ce mai multe entități se bazează pe tehnologiile informaționale pentru înregistrarea și prelucrarea operațiunilor economice, cumpărând programe informatice pentru procesele lor contabile, înlocuind astfel sistemele contabile manuale, care la un volum mare de lucru sunt mai puțin eficente. Tehnologiile informaționale moderne, datorită beneficiilor aduse de ele în domeniul contabil, cum ar fi posibilitatea de a gestiona rentabil volume impresionante de operațiuni economice complexe, determină entitățile economice să le folosească pe tot parcursul procesului lor de raportare financiară. Unul dintre avantajele tehnologiilor informaționale constă în posibilitatea de a îmbunătății controlul intern prin încorporarea unor mecanisme de control executate de computer în activitățile cotidiene de prelucrare a operațiunilor. Înlocuirea procedurilor manuale cu mecanisme de control programate, care aplică verificări și calculează solduri pentru fiecare operațiune prelucrată, poate reduce semnificativ erorile umane care ar putea apărea în mediile manuale tradiționale.