Modalitatea de Abordare a Contabilității Finanțării Instituțiilor Publice din Sursele Bugetului de Stat

Activitatea sectorului public se desfăşoară cu aport substanţial de bani publici gestionaţi prin sistemul unitar de bugete, în interesul statului, pentru îndeplinirea sarcinilor acestuia.

Finanţarea bugetară reprezintă procesul prin care resursele publice sunt solicitate de către ordonatori, angajate în baza cererilor acestora şi acordate efectiv spre utilizare, responsabililor cu execuţia bugetară.

Creditul bugetar este suma aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot ordonanţa şi efectua plăţi în cursul exerciţiului bugetar pentru angajamentele contractate în cursul anului bugetar şi/sau din exerciţii anterioare pentru acţiuni multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanţa şi efectua plăţi din buget pentru celelalte acţiuni.

Creditul de angajament reprezintă limita maximă a cheltuielilor ce pot fi angajate, în timpul exerciţiului bugetar în limitele aprobate

Sfera de aplicabilitate a acestui concept reuneşte acţiunile de angajare de credite bugetare şi respectiv de folosire efectivă a acestora. Astfel, finanţarea bugetară parcurge două etape: deschiderea finanţării; finanţarea propriu-zisă.

Instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate din sursele bugetului de stat sunt instituţii de subordonare centrală ce au relaţii de subordonare între ele şi care se regăsesc în contabilitate mai ales în etapa deschiderii de finanţare în care au loc repartizări de credite bugetare conform rolului ordonatorilor de credite prezentat în Legea finanţelor publice.

În vederea deschiderii finanţării bugetare se utilizează conturile în afara bilanţului din grupa 80, cu acelaşi nume. Acestea sunt conturi care funcţionează în partidă simplă şi care evidenţiază pe ordonatori, creditele bugetare deschise pe seama surselor bugetului de stat, potrivit cererii de deschidere, respectiv a dispoziţiilor bugetare.

Ordonatorii de credite folosesc următoarele conturi: 8060 „Credite bugetare aprobate”; 8061 „Credite deschise de repartizat”; 8062 „Credite deschise pentru cheltuieli proprii”.

Contul 8060 „Credite bugetare aprobate”, este utilizat de către toţi ordonatorii de credite, indiferent de modul de finanţare a cheltuielilor şi de gradul de subordonare. Acest cont ţine evidenţa creditelor aprobate pentru efectuarea cheltuielilor aprobate prin buget. Contabilitatea analitică a acestor credite se ţine pe titluri, articole şi aliniate în cadrul fiecărui subcapitol sau capitol al clasificaţiei bugetare. Contul înregistrează: în debit, la începutul exerciţiului bugetar creditele bugetare aprobate, cu defalcare pe trimestre, iar în cursul exerciţiului bugetar suplimentările efectuate, majorându-se astfel creditele bugetare aprobate iniţial; în credit, diminuările sau anulările de credite efectuate în cursul exerciţiului bugetar.

Soldul contului, la sfârşit de trimestru sau finele anului, reflectă totalitatea creditelor bugetare aprobate până la data respctivă.

Contul 8061 „Credite deschise de repartizat”, este utilizat de ordonatorii principali şi secundari de credite, care au dreptul de a repartiza credite bugetare. Contabilitatea analitică a acestor credite de repartizat se ţine pe capitole şi subcapitole ale clasificaţiei bugetare.

În debitul acestui cont se înregistrează: la ordonatorul principal, creditele deschise pentru a fi repartizate ordonatorilor din subordine şi creditele retrase de la aceştia pe parcursul exerciţiului bugetar; la ordonatorii secundari, creditele primite de la ordonatorii principali spre a fi repartizate ordonatorilor terţiari din subordine. În creditul contului se înregistrează: la ordonatorii principali, creditele bugetare repartizate ordonatorilor din subordine, precum şi creditele retrase; la ordonatorii de credite secundari, creditele repartizate ordonatorilor terţiari de credite, precum şi creditele retrase de către ordonatorul principal.

Soldul este debitor şi reflectă valoarea creditelor bugetare de repartizat şi nerepartizate.

Contul 8062 „Credite bugetare deschise pentru cheltuieli proprii” este folosit de către toţi ordonatorii de credite în vederea reflectării creditelor bugetare deschise de Ministerul Finanţelor Publice pentru cheltuieli proprii. Acest cont înregistrează: în debit, creditele bugetare deschise de M.F.P. pentru cheltuieli proprii ale acestora; în credit, creditele bugetare retrase în cursul anului.

Soldul debitor reflectă valoarea creditelor bugetare pentru cheltuieli proprii de care beneficiază într-o anumită perioadă instituţia.

Soldurile conturilor prezentate nu sunt preluate în perioada următoare deoarece ele evidenţiază situaţia creditelor bugetare ale anului curent.

Pentru evidenţierea finanţării propriu-zise, contabilitatea instituţiilor publice utilizează următoarele conturi:

- 770.1 „Finanţarea de la bugetul de stat” pentru reflectarea plăţilor nete efectuate din sursele bugetului de stat;

- conturile clasei 6 „Cheltuieli” pentru înregistrarea cheltuielilor efectuate pe seama surselor bugetului de stat;

- 121.01 „Rezultatul patrimonial-instituţii publice finanţate integral din buget” pentru determinarea excedentului sau deficitului înregistrat în execuţia bugetului de stat.

Contul 7701 „Finanţarea de la bugetul de stat” este utilizat de către toţi ordonatorii de subordonare centrală pentru a ţine evidenţa plăţilor nete de casă efectuate din creditele bugetare deschise sau repartizate în vederea realizării sarcinilor prevăzute în buget. Are funcţie contabilă de pasiv. Acesta înregistrează: în credit, în cursul exerciţiului financiar, plăţile efectuate din aceste surse; în debit, sumele recuperate din finanţarea anului curent, reconstituiri de plăţi efectuate eronat, sumele din imputaţii.