Studiul Privind Implementarea și Organizarea Auditului Intern în România

Factorii motivaţionali ai cercetării

Dinamica schimbărilor care şi-au pus impactul asupra organizaţiilor a determinat o evoluţie spectaculoasă a practicilor de audit intern, aspect remarcat şi de specialiştii europeni, ceea ce face cu atât mai interesantă cercetarea acestora. Profesioniştii auditului intern trebuie să facă faţă unor provocări din ce în ce mai mari, managementul organizaţiilor acordându-le tot mai multă încredere, consultându-se cu aceştia în luarea deciziilor care pot influenţa viitorul organizaţiei.

Acest studiu asupra modului de implementare şi de organizare al auditului intern în cadrul organizaţiilor româneşti, cu punerea accentului pe aspectele de ordin metodologic ale auditului intern, a fost întreprinsă fără a avea pretenţia, însă, că s-au epuizat toate problemele semnificative ale metodei, urmărindu-se atingerea următoarelor obiective:

- Să se obţină o reflecţie a modului în care este perceput la ora actuală auditul intern, care, chiar dacă a cunoscut o evoluţie foarte rapidă pe plan internaţional, este o funcţie încă destul de nouă. Implementarea acestei funcţii şi în mediul economic românesc nu a fost pe deplin agreată de la bun început, chiar dacă necesitatea ei devenea din ce în ce mai evidentă. Dificultatea majoră a fost generată de neînţelegerea clară a obiectivelor funcţiei de audit intern. Astfel, un exemplu în acest sens este grava confuzie care s-a făcut mult timp, între auditul intern şi controlul intern. Unul din obiectivele principale ale auditului intern este evaluarea eficienţei şi eficacităţii sistemului de control intern din cadrul organizaţiei. Prin urmare, în nici un caz nu se poate pune semnul egalităţii între aceste două noţiuni.

- Principalele dificultăţii cu care se confruntă la acest moment auditorii interni în realizarea muncii lor ;

- Să surprindem cum se percepe auditorul intern din perspectiva managerului organizaţiei.;

- Atitudinea celor auditaţi vizavi de recomandările auditorului;

- Modalităţile prin care organismele profesionale ale auditului din Romînia i-ar putea sprijini în realizarea muncii lor.

Prin realizarea acestui studiu, s-a încercat să se obţină o viziune mai realistă asupra stadiului în care se află auditul intern în România, precum şi să depistăm acele arii ale acestui complex domeniu în care ne confruntăm cu dificultăţi cărora trebuie să le acorde o atenţie deosebită pentru a putea găsi soluţiile necesare în vederea remedierii lor.

Prezentarea datelor culese şi analiza rezultatelor cercetării

Primul set de informaţii dorit a se obţine prin intermediul acestui chestionar a fost să se vadă ca aplicabilitate, de cât timp este implementat auditul intern în cadrul organizaţiilor româneşti.În acest sens a fost adresată întrebarea:

1) De cât timp este implementat auditul intern în cadrul organizaţiei dumneavoastră?

a) În curs de implementare

b) De câteva luni

c) De cel puţin un an de zile

d) De cel puţin doi ani de zile

e) De peste doi ani de zile.

Concluziile trase sunt :

Informaţiile obţinute din analiza răspunsurilor la această întrebare arată faptul ca auditul intern devine, treptat, un domeniu din ce în ce mai cunoscut pentru organizaţiile româneşti, deoarece 52,63% dintre organizaţiile în cadrul cărora activează respondenţii având implementat auditul intern de peste doi ani şi doar la 10,53% dintre acestea auditul intern este în cursul de implementare.

Dată fiind complexitatea misiunilor de audit, este important să vedem ce capital uman este implicat în realizarea auditului intern, numărul de membri ai echipei de auditori reflectând importanţa care îi este acordată acesteia de către management, binenţeles, ţinând cont şi de mărimea organizaţiei.

2) Din câţi membri este compusă echipa de audit intern din cadrul căreia faceţi parte?

a) Doar un singur membru

b) Între 2-5 membri

c) Peste 5 membri

Concluzii :

Se constată la aceste două întrebări că 52,63% dintre organizaţiile din care fac parte auditorii interni, respondenţi la chestionar, echipele de auditori sunt formate din 2 până la 5 membri, 26,32% dintre organizaţii au doar un singur auditor, iar 21,05% au echipele de audit intern mai mari de 5 membri. Este un aspect pozitiv faptul că, totuşi, din totalul organizaţiilor din care fac parte auditorii chestionaţi, doar 26,32% au un singur auditor.

Analiza ar putea fi aprofundată prin studierea criteriului de mărime al organizaţiilor care au doar un singur auditor, să vedem ce corelaţii sunt între această mărime şi stabilirea numărului de auditori din echipa de audit.

3) Consideraţi că numărul membrilor echipei de auditori este suficient pentru realizarea misiunilor de audit intern?

a) Da, este sufficient

b) Nu este sufficient, din aceste motive

c) Nu reuşim sărespectăm totdeauna calendarul misiunii de audit

Concluzii :

Un procentaj destul de mare din totalul celor chestionaţi (44,74%) apreciază că numărul membrilor echipei de audit nu este suficient.