Identitate Creștină și Conștiință Eclesială în Europa Contemporană

1. Preliminarii:

Perspectiva pe care o ofera doar scurta analiza a titlului acestei lucrari este deosebit de complexa, de aceea am convingerea ca în aceste pagini am surprins, cât mi-a stat în putinta, câteva dintre aspectele ce definesc aceasta tema. Nu voi avea, asadar, pretentia ca este o lucrare exhaustiva, ci, mai degraba, o radiografie a unei stari de fapt din societatea contemporana. Ma refer aici la identitatea crestina, la formele ei explicite de manifestare, iar nu în ultimul rând la modul în care este receptata aceasta în noul context socio-cultural european.

Pentru a desfasura întreaga analiza a celor expuse anterior, este necesar sa reliefam, în primul rând, semnificatia acestor termeni. Astfel, doua dintre definitiile conceptului de identitate sunt:  faptul de a fi identic, egal, conform cu(&); asemanare perfecta; similitudine , precum si  ansamblu de date prin care se identifica o persoana . De remarcat faptul ca aceste definitii, desi nu evidentiaza nimic din caracterul comunitar sau relational al persoanei, nu îl exclud, ci îl sugereaza; este important de amintit ca omul este o fiinta sociala. Acest aspect determina, în mod implicit, un nou element implicat în aceasta scurta analiza, si anume constiinta. Ea poate fi privita ca  sentiment al omului asupra propriei sale existente; întelegere; gândire; spirit; sentiment al responsabilitatii morale fata de propria sa conduita. Aceasta este o viziune sui-generis, pentru ca constiinta nu vizeaza numai latura personala, ci si pe cea interpersonala, care îl caracterizeaza atât de interesant pe om, în esenta sa.

Aceasta perspectiva unilaterala de întelegere conceptuala este, în primul rând rezultatul unei abordari superficiale în ceea ce priveste omul si societatea, caracteristica a lumii moderne, contemporane. Avem de contracarat asadar superficialitatea abordarii moderniste a omului, ca individ, iar nu ca persoana. Se distruge în acest mod complexitatea fiintei sale, dar, mai ales se stirbeste, în maniera vizibila, chipul lui Dumnezeu în om, prezent ca dovada a iubirii lui Sale:  Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau(&); ( Facere 1, 27 ). Se pierde în lumea moderna responsabilitatea esentiala în plan eshatologic de a pastra acest chip al Creatorului, asa cum ne îndeamna si Sfântul Apostol Pavel:  Nu va mintiti unul pe altul, fiindca v-ati dezbracat de omul cel vechi, dimpreuna cu faptele lui. Si v-ati îmbracat cu cel nou, care se înnoieste, spre deplina cunostinta, dupa chipul celui ce L-a zidit.; ( Coloseni 3, 9-10 ).

Aceasta viziune a omului modern este rezultanta directa a unei întelegeri eronate a spiritualitatii, care în lumea contemporana se vrea separata de sursa ei  religia. Apar sisteme de gândire aberante,care privesc spiritualitatea din prisma unui amalgam de gnoze, mituri, traditii, ce se întrepatrund; un fel de sincretism daunator.  Ideea comuna a acestor curente si scoli era aceea de desacralizare sau de secularizare, sub pretextul ca omul a ajuns la maturitate; omul modern este confruntat cu << moartea lui Dumnezeu >> (&) .

2. Identitate crestina în Europa moderna

În Europa zilelor noastre, nimic nu pare sa preocupe mai mult societatea si pe individ decât expunerea ostentativa a unor apartenente si identitati cât mai variate, dar în acelasi timp paradoxale. A devenit, din pacate, o moda a face parada de identitatea etnica, sociala, sexuala, dar se vorbeste putin, daca nu chiar deloc, despre cea religioasa, care confera persoanei esenta, prin legatura ce o stabileste cu transcendentul.

a ) Tendinte de manifestare identitara în plan social

În societatea actuala se remarca o tendinta pregnanta a persoanelor de a adera la o grupare sociala ( miscarea feminista, miscarea gay, grupari care lupta pentru legalizarea avorturilor, grupari în favoarea legalizarii prostitutiei etc ), culturala sau religioasa, de a se identifica neaparat cu obiectivele acestora, reducându-si astfel însusirile personale. Trebuie sa ne reamintim cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care