Bullying-ul școlar ca fenomen deviant criminogen

REZUMAT: Studiul este axat pe prezentarea și analiza bullying-ului școlar ca fenomen deviant criminogen. Autorii argumentează că bullying-ul reprezintă atât un fenomen deviant (ca formă de manifestare), cât și unul criminogen periculos (sub aspectul consecințelor generate la nivel de individ și societate). În rezultat, pornind de la particularitățile fenomenului, sunt identificate măsuri concrete de prevenire și combatere eficientă a acestuia la nivelul societății noastre.

Cuvinte-cheie: violență, violență școlară, bullying, bullying școlar, victimă, agresor, martor.

SUMMARY: The study focuses on the presentation and analysis of school bullying as a deviant criminogenic phenomenon. The authors argues that bullying is both a deviant phenomenon (as a form of manifestation) and a dangerous criminogen (in terms of the consequences generated at the level of individual and society). As a result, starting from the particularities of the phenomenon, concrete measures are identified to prevent and effectively combat it in our society.

Introducere. Relativ recent, societatea noastră a fost bulversată de un nou caz de violență în rândul minorilor. Este vorba despre întâmplarea din 5 februarie anul curent (mediatizat de majoritatea surselor de informare în masă ), în care „o elevă împreună cu alte prietene, cu vârstele cuprinse între 13 și 15 ani, au agresat fizic o altă minoră, au bătut-o cu picioarele, au târât-o pe jos și au obligat-o să pupe mâinile agresorilor.” Mai mult, au filmat scena de agresiune și au publicat-o pe rețelele de socializare. Minora agresată a fost internată în spital, pe cazul dat fiind pornit un proces penal.

Impactul acestei întâmplări asupra societății (nu doar asupra persoanei agresate și a familiei acesteia) a fost și este unul enorm. Dincolo de toate aspectele negative ale incidentului, cel mai grav e că acesta nu este un caz singular. În viața minorilor, mai ales în mediul școlar, în timp astfel de incidente s-au amplificat până la conturarea unui adevărat fenomen, impactul căruia asupra viitorului copiilor fiind unul extrem de distructiv, inclusiv ca factor criminogen.

În opinia noastră, cazul dat a răsunat ca o alarmă ce ne-a reamintit atât despre gravitatea violenței ca problemă a mediului școlar, cât și despre necesitatea absolută de a lua măsurile corespunzătoare pentru a preveni escaladarea și recrudescanța fenomenului dat în societatea noastră. Pe cale de consecință, actualitatea stringentă a problemei date, ne-a determinat și motivat să contribuim la mediatizarea subiectului, în special, prin analiza științifică a acestuia, inclusiv sub aspect criminologic.

Rezultate obținute și discuții. Violența umană este, fără îndoială, una dintre problemele cele mai importante ale societăților contemporane, mai ales când ia forma violenței criminale . Preocuparea pentru manifestările violenței, dilemele privind creșterea criminalității violente și a cauzelor sale, strategiile de prevenire și combatere a acestor fenomene, reprezintă subiecte de reflecție pentru pedagogi, mediul academic, politicieni, jurnaliști și cercetători din diferite domenii ale științelor juridice și sociale.

Violența școlară ca una dintre formele de manifesare a violenței cotidiene, a fost identificată pentru prima dată ca o problemă la începutul secolului trecut, însă interesul față de ea a sporit spre sfârșitul anilor 40-ci ai sec. XX. Primele cercetări ale fenomenului bullying se referă la anul 1905. Savantul francez C. Dewkes în una dintre lucrările sale a cercetat pentru prima dată hărțuirea în școală, iar rezultatele obținute au devenit baza unei serii de lucrări ale cercetătorilor europeni. Datorită muncii lui D. Olweus, E. Roland și alți oameni de știință în 1978 conceptul de „bullying” a fost introdus în mediul științific. Studii relevante în acest context au desfășurat A. Picas și P. Heinemann, britanicii V. Besag și D. Leine. În anii 1974-1988 cercetătorul britanic D. A. Leine a studiat detaliat fenomenul de bulling și a subliniat structura acestui proces și factorii care contribuie la manifestarea lui .