Problema controlului armelor

Problema controlului armelor

Problema controlului armelor este foarte actuala in ziua de azi, țarile care dețin un potential nuclear sau dețin insusi arma nucleara țin sa se impuna ca puteri regionale si continentale, încalcand mai multe tratate care vin să combata înarmarea, astfel aratindusi suprematia.

Comerțul cu arme. Piața Neagra

În ultimii ani, guvernele din întreaga lume au discutat despre modalitățile de combatere a traficului de arme de foc de dimensiuni mici. Subiectul a fost dezbătut și în cadrul Adunării Generale a ONU. S-⁠au întocmit rapoarte, s-⁠au făcut propuneri și s-⁠au adoptat rezoluții. Însă criticii spun că, întrucât atenția e concentrată în exclusivitate asupra comerțului de pe piața neagră, cei ce fac cele mai mari afaceri cu arme — chiar guvernele — scapă de supraveghere.

În realitate, diferența dintre vânzarea de arme legală și cea ilegală nu e prea clară. Multe arme ilegale au fost cândva vândute legal. Adesea, armele vândute inițial unităților militare sau unităților de poliție sunt furate, după care sunt vândute pe piața neagră. Se obișnuiește apoi ca armele să fie vândute unui beneficiar secundar, fără ca cel care le-⁠a vândut inițial să știe sau să-⁠și dea acordul. Iată ce se spune într-⁠un articol publicat în revista Arms Control Today: „Guvernele statelor n-⁠ar trebui în nici un caz să se limiteze la sprijinirea măsurilor disciplinare luate în privința traficului de arme ușoare, ci ar fi bine să-⁠și examineze propriul rol în actualul comerț legal cu arme“. Deși mulți speră ca țările să ia în cele din urmă măsuri disciplinare în privința traficului de arme de foc de dimensiuni mici, un ziarist a făcut următoarea observație: „Întrucât cele cinci state membre permanente ale Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite sunt răspunzătoare de peste 80% din comerțul cu arme din lume, poate că nici n-⁠ar trebui să fim prea nerăbdători să se întreprindă ceva“.

Controlul armelor de foc de dimensiuni mici și a armelor ușoare aflate în circulație constituie o problemă dificilă și deoarece aceste arme sunt ușor de fabricat. În timp ce numai aproximativ 12 țări fabrică arme sofisticate, cum ar fi tancuri, avioane și nave de luptă, în prezent, în circa 50 de țări există peste 300 de fabrici unde se produc arme ușoare. Numărul ridicat și mereu crescând de fabrici de arme de foc nu numai că duce la mărirea arsenalelor țărilor, dar și le oferă milițiilor, grupărilor rebele și organizațiilor criminale mai multe posibilități de înarmare.

Legislativul din multe țări interzice sau restricționează proprietatea personală a armelor. Aceste restricții pot varia de la cuțite mici la arme de foc, fie în totalitate, fie prin clasificare (de exemplu, calibru, pistoale, arme automate și explozivi). Piața neagră furnizează cerințele pentru arme care nu pot fi obținute în mod legal sau pot fi obținute numai după obținerea autorizațiilor și a achitării taxelor. Acest lucru poate fi prin contrabandă cu arme din țările în care au fost cumpărate în mod legal sau furat, sau prin furtul de la producătorii de arme din țara în sine, folosind insideri. În cazurile în care economia subterană nu poate să controleze arme de foc, acestea pot de asemenea să satisfacă cererile. Cei care ar putea cumpăra în acest fel îi includ pe infractori să folosească pentru activități ilegale, colecționari de arme și cetățeni care respectă legea, interesați de protejarea locuințelor, a familiilor sau a întreprinderilor.

În Anglia și Țara Galilor, anumite categorii de arme folosite pentru vânătoare pot fi deținute de rezidenți calificați, dar trebuie înregistrați la poliția locală și păstrate într-un cabinet închis. Un alt segment al populației care ar putea achiziționa arme pe piața neagră sunt persoanele care nu sunt în măsură să treacă cerințele legale, de exemplu pentru infractorii condamnați la înregistrare sau cei care suferă de boli mintale. În câteva jurisdicții, colecționarii pot păstra în mod legal arme antice care nu pot fi readuse imediat la o condiție de ardere.

Pe partea exportatorilor de arme, SUA și Rusia și-au consolidat pozițiile de principali furnizori de echipament militar. O treime din exporturile globale de armament sunt "semnate" de Statele Unite, care au crescut cu 27%. America a făcut afaceri bune cu armament în special în Orientul Apropiat, regiune măcinată de conflicte. Clientul major al americanilor a fost Arabia Saudită, urmată de Emiratele Arabe Unite și Turcia.

Un sfert din exporturile globale de armament vin din Rusia. Principalii clienți ai rușilor au fost India, China și Vietnam. China, cu o creștere de 88% față de perioada 2006-2010, aproape și-a dublat exporturile de armament. Participând în procent de 6% la comerțul mondial cu arme, China ocupă momentan locul trei, în fața Franței, impunându-se ca producător major de arme pe piața mondială de specialitate. Wezeman atribuie acest lucru creșterii calității armelor chinezești. În principal, echipamentele militare chinezești merg către Pakistan, Bangladesh și Myanmar. De asemenea, China încearcă să își adjudece inclusiv piața din Africa.

În Occident, țări precum Franța, Germania, Marea Britanie, Spania și Italia și-au adjudecat împreună, între 2011 și 2015, o cincime din comerțul de arme la nivel mondial. Exporturile din Franța au scăzut cu aproape 10 la sută. Exporturile germane au scăzut și ele, chiar la jumătate. Motivul: criza economică. Unele state europene pur și simplu nu au bani pentru armament scump, a explicat Wezeman. Acest lucru crește presiunea asupra industriei de armament din Europa, avidă de găsirea unor piețe noi. Germania, de pildă, încearcă momentan într-un mod foarte agresiv, să vândă arme atât în Orientul Mijlociu, cât și în Asia, a remarcat expertul SIPRI de la Stockholm.