Tratamentul Socio-juridic al Copiilor Care au Comis Infracțiuni

Tratamentul socio-juridic al copiilor care au comis infracţiuni. Principii, valori şi norme elaborate în sistemul Naţiunilor Unite.

Tratamentul socio-juridic al minorilor care au săvârşit infracţiuni a fost reglementat, în Sistemul Naţiunilor Unite, prin Regulile şi Standardele Minime ale Administrării Justiţiei Juvenile - Regulile de la Beijing - adoptate de Adunarea Generală prin rezoluţia 40/33 din noiembrie 1985. Scopul şi obiectivele urmărite de Naţiunile Unite prin elaborarea şi adoptarea acestor reguli au fost, aşa cum menţionează Declaraţia Consiliului Economic şi Social din 24 mai 1989, "dezvoltarea, îmbunătăţirea şi reforma sistemului justiţiei juvenile din lumea întreagă."

Regulile de la Beijing au deschis un nou capitol în legislaţia internaţională a Drepturilor Omului. Câteva argumente vin în sprijinul acestei afirmaţii şi anume :

a.) Odată cu elaborarea acestor standarde se conturează un nou domeniu în cadrul legislaţiei internaţionale a Drepturilor Omului - respectiv Drepturile Omului ale Copilului. Această recunoaştere, nu face altceva decât să sancţioneze în drept, rezultatele studiilor şi cercetărilor psiho-sociologice, psiho-neuro-biologice, etc care au evidenţiat caracterul ireductibil, distinct al copilăriei în procesul dezvoltării şi maturizării fiinţei umane. În consecinţă, ea necesită o abordare socio-juridică diferenţiată precum şi reglementări distincte.

b.) Regulile de la Beijing deschid calea unei noi înţelegeri şi precum şi a unui nou tratament juridic al comportamentul infracţional al copiilor şi tinerilor. El este integrat în contextul dezvoltării, fiind considerat mai de grabă un accident, care trebuie înţeles şi tratat pe fondul particularităţilor procesului de maturizare. În consecinţă, formele de intervenţie şi remediile reglementate, au un caracter precumpănitor socio-educaţional şi sunt administrate în comunitate.

c.) Pornind de la aceste supoziţii, Regulile de la Beijing au reprezentat începutul unui proces de reformă a justiţiei penale în general, a celei pentru minori în special, care s-a materializat ulterior în elaborarea de către Naţiunile Unite a unui nou set de reguli care reglementează tratamentul comunitar, non-custodial al sancţiunilor penale precum şi un ghid al prevenirii delicvenţei juvenile.

Regulile de la Beijing reprezintă prima tentativă de a reglementa un subsistem penal centrat pe particularităţile psihosociale ale minorului delicvent, pe nevoile sale de socializare şi reinserţie comunitară. Ele reglementează tratamentul juridic diferenţiat al copiilor care au comis infracţiuni, drepturile delicventului minor în toate fazele procesuale, precum şi obligaţiile profesionale/legale ale persoanelor implicate în administrarea sancţiunilor penale aplicate minorilor. Documentul este structurat în şase părţi.

Prima parte - Principii Generale- precizează scopul acestor Reguli şi reglementează ansamblul principiilor, normelor şi valorilor care fundamentează tratamentul penal al minorilor: vârsta responsabilităţii penale, drepturile infractorilor minori, protecţia vieţii private, etc.

Standardele minime prevăd obligaţia statelor (rg.2.3) de a reglementa în legislaţia naţională un set de legi, reguli şi prevederi speciale aplicabile delicvenţilor minori, precum şi înfiinţarea unor instituţii şi organisme specializate în administrarea justiţiei pentru minori. Rolul acestor instituţii este :

a.) de a satisface nevoile delicvenţilor minori, respectându-le în acelaşi timp, drepturile şi

b.) de a satisface nevoile de securitate ale comunităţii.