Avantajele și Inconveniențele unor Forme de Testament

Testamentul, ca act juridic prin care se exprimă ultima voinţă a testatorului se supune condiţiilor generale de formă care afectează validitatea lui (forma scrisă şi forma actului separat). Totodată, legea permite testatorului să aleagă, în funcţiei de împrejurimi între mai multe feluri de testamente, determinînd pentru fiecare în parte anumite reguli speciale de formă, a căror nerespectare atrage după sine în condiţiile şi limitele arătate nulitatea absolută a dispoziţiilor testamentare.

Subliniem că aceste reguli speciale de formă ca şi cele generale trebuie să fie respectate şi în privinţa codiciului (în sens de adaos sau supliment la dispoziţiile dintr-un testament anterior), deoarece legea noastră spre deosebire de dreptul roman de unde s-a împrumutat noţiunea fără a fi prevăzută de lege şi unde codicillus era conceput ca un testament anexă la forma simplificată - nu prevede reguli speciale deosebite pentru acesta. În consecinţă aşa numitul codicel fiind în formă un testament nou (care modifică, adaugă etc. la un testament anterior pe care nu-1 revocă) trebuie să fie redactat într-una din formele testamentare prevăzute de lege şi cu observarea tuturor condiţiilor de validitate ale acesteia.

Felurile de testamente, prevăzute de lege se pot clasifica în trei categorii:

a) testamente ordinare (obişnuite) încheiate în condiţii normale şi care sunt:

- testamentul olograf ;

- testamentul autentic;

- testamentul mistic (secret);

b)testamente priveligiate (extraordinare) care pot fi încheiate numai în anumite împrejurări exepţionale astfel sunt:

- testamentul militarilor;

- testamentul făcut în timp de boală contagioasă;

- testamentul maritim.

c) alte forme de testament, special permise de lege pentru legate, având ca obiect anumite sume de bani sau pentru dispoziţiile testamentare ale cetăţenilor moldoveni aflaţi în străinătate.

1. Testamente ordinare

A. Testamentul olograf

Testamentul olograf este testamentul scris în întregime personal, datat şi semnat de testator. Cuvîntul olograf provine de la grecescul – „holos” (întreg) şi „grofos” (a scrie, înseamnă scris întreg).

Cu toate că nu necesită îndeplinirea unor formalităţi speciale, fiind întocmit în scris cu semnătură privată, testamentul olograf este un act solemn, scrierea integrală, datarea şi semnarea de mînă testatorului sunt prevăzute de lege drept condiţii de valabilitate.

Testamentul olograf este un act solemn, şi forma sa nu este liberă. Legea a reglementat forma în care un testament trebuie să fie făcut pentru a fi valabil şi pentru a avea o existenţă legală. Legea s-a arătat totuşi mai largă pentru testament decît pentru alte acte solemne, în special cum ar fi donaţia între vii.

Ştim într-adevăr că donaţia trebuie să fie făcută în formă autentică, pe cînd testamentul olograf poate fi făcut şi în altă formă neautentică, prevăzută de lege.

Testamentul olograf poate fi întocmit într-o singură dată sau pe etape, la anumite intervale de timp. Nu sunt impuse reguli stricte în ceea ce priveşte numărul de pagini pe care poate fi redactat un asemenea testament. Acesta poate cuprinde doar cîteva cuvinte (de ex. eu testez toată averea care îmi va aparţine la ziua decesului lui) sau pagini întregi. Condiţia esenţială este ca între diferitele pagini ale unui testament olograf să existe o legătură şi o unitate intelectuală. Nu se cere ca fiecare foaie să fie datată şi semnată, fiindcă am avea tot atîtea testamente diferite .

Testamentul redactat pe parcursul mai multor zile este legal datat dacă poartă menţiunea ultimei zile cînd a fost finisat şi semnat .

Această formă de testament oferă unele avantaje, cum ar fi cel al gratuităţii, al simplicităţii şi al păstrării secretului asupra existenţei şi conţinutului său. Are dezavantaje, deoarece poate fi uşor pierdut sau sustras.

Scrierea manuscrisă poartă întotdeauna amprenta personală a autorului. Acest testament poate fi scris cu orice instrument (toc, stilou, pix, pensulă), cu orice substanţă care lasă urme (cerneală, pastă, vopsea, sînge), pe orice suport (hîrtie, pînză, lemn, piatră) şi în orice limbă cunoscută de testator. Nu se admite sub sancţiunea nulităţii, dactilografierea acestui testament, chiar dacă a fost făcut personal de testator şi cuprinde menţiunea, că reprezintă ultima sa voinţă.

O altă condiţie de validitate pentru testamentul olograf, este datarea lui, prin indicarea zilei, lunii şi anului în care a fost întocmit.

Data este elementul care situiază în timp momentul întocmirii testamentului. Ea permite, în primul rînd, stabilirea faptului dacă la acea dată testatorul avea capacitatea de a testa. În al doilea rînd, în cazul în care există testamente cu dispoziţii contrare sau incompatibile, data permite stabilirea testamentului care va fi luat în consideraţie. Data întocmirii testamentului poate fi indicată atît prin cifre sau litere, cît şi combinat. Se admite datarea testamentului olograf şi prin referire la anumite evenimente care se pot stabili cu certitudine. Lipsa datei întocmirii testamentului atrage nulitatea lui doar în cazul în care nu sunt înlăturate dubiile referitoare la capacitatea de exerciţiu a testatorului la momentul întocmirii testamentului, modificării sau revocării lui, precum şi în cazul existenţei cîtorva testamente.

Semnătura testatorului reprezintă o altă formalitate cerută de lege pentru validitatea testamentului, care atestă că dispoziţiile testamentare reprezintă ultima sa voinţă. De obicei, semnătura cuprinde numele şi prenumele testatorului, însă, condiţia va fi îndeplinită dacă testatorul semnează cu semnătura pe care o folosea de obicei şi care permite identificarea lui. Lipsa semnăturii testatorului atrage nulitatea testamentului.