Decăderea

1. Noțiune. Clasificarea termenelor de decădere

Potrivit art. 2545 alin. (1) C.civ., „prin lege sau prin voința părților se pot stabili termene de decădere pentru exercitarea unui drept sau săvârșirea unor acte unilaterale”, iar alin. (2) dispune că „neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului stabilit atrage pierderea lui, iar în cazul actelor unilaterale, împiedicarea, în condițiile legii, a săvârșirii lor”.

Precizăm că prin acte unilaterale urmează a se înțelege nu numai acte juridice unilaterale, ci și acte materiale.

Decăderea nu constituie o sancțiune propriu-zisă, deoarece ea poate opera și în lipsa oricărei culpe.

În funcție de izvorul lor, termenele de decădere pot fi legale (instituite prin lege) sau convenționale (stabilite prin voința părților).

În categoria termenelor de decădere legale, putem distinge intre termene instituite prin dispoziții legale care ocrotesc un interes general și termene instituite prin dispoziții legale care ocrotesc interese private.

De asemenea, mai putem deosebi intre termenele de decădere de ordine publică (termenele instituite prin dispoziții legale care ocrotesc un interes general) și termenele de decădere de ordine privată (termenele instituite prin dispoziții legale care ocrotesc interese private, precum și termenele convenționale). Potrivit art. 2549 alin. (2) C.civ., părțile nu pot să modifice (nici să micșoreze, nici să mărească) termenele de decădere de ordine publică. Per a contrario, un termen de decădere de ordine privată poate fi modificat prin voința părților.

2. Domeniul de aplicare

Potrivit art. 2547 C.civ., „dacă din lege sau din convenția părților nu rezultă în mod neîndoielnic că un anumit termen este de decădere, sunt aplicabile regulile de la prescripție”.

Se observă că pot fi distinse mai multe ipoteze.

O primă ipoteză este aceea în care prin lege sau prin actul juridic al părților se instituie un termen și, totodată, se prevede în mod expres că depășirea termenului atrage decăderea. în alte cuvinte, este vorba de o decădere expresă.

Ca exemple de termene legale pentru a căror depășire se prevede în mod expres decăderea, menționăm:

- termenul de decădere de 3 ani aplicabil acțiunii în rectificare, întemeiate exclusiv pe dispozițiile art. 908 alin. (1) pct. 1 și 2 C.civ., îndreptate împotriva terțului subdobânditor de bună-credință și cu titlu oneros, care începe să curgă de la data înregistrării cererii de înscriere în cartea

funciară [art. 909 alin. (3) și (4) C.civ.];

- termenul de decădere de 1 an aplicabil acțiunii în rectificare, întemeiate exclusiv pe dispozițiile art. 908 alin. (1) pct. 1 și 2 C.civ., îndreptate împotriva terțului subdobânditor de bună-credință și cu titlu oneros, care, în ipoteza comunicării celui îndreptățit a încheierii prin care s-a ordonat înscrierea, începe să curgă de la data comunicării acesteia [art. 909 alin. (3) și (4) C.civ.];

- termenul de decădere de 5 ani aplicabil acțiunii în rectificare îndreptate împotriva terțului subdobânditor cu titlu gratuit (prin donație sau legat cu titlu particular), care începe să curgă de la data înregistrării cererii de înscriere în cartea funciară a dreptului real dobândit [art. 909 alin. (2) și (4) C.civ.];

- termenul de decădere de 3 ani aplicabil acțiunii în revendicarea bunului mobil pierdut sau furat de la posesorul de bună-credință, care începe să curgă de la data la care proprietarul a pierdut stăpânirea materială a bunului [art. 937 alin. (1) C.civ.];

- termenul de decădere de 6 luni aplicabil dreptului proprietarului de a pretinde restituirea bunului găsit sau prețul obținut din valorificarea acestuia, care începe să curgă de la data predării bunului către organele de poliție din localitatea în care a fost găsit [art. 945 alin. (1) C.civ. și art. 942 alin. (2) teza a II-a C.civ.];

-termenul de decădere de 1 an, aplicabil acțiunii prin care succesibilul solicită declararea nedemnității, care începe să curgă de la data deschiderii succesiunii sau, în ipoteza pronunțării

hotărârii judecătorești de condamnare pentru faptele prevăzute la art. 959 alin. (1) lit. a) C.civ. ulterior deschiderii succesiunii, de la data rămânerii definitive a hotărârii [art. 959 alin. (2) și (3) C.civ.]; în cazul în care condamnarea ar fi împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripția răspunderii penale, termenul începe să curgă de la data apariției cauzei de împiedicare a condamnării, dacă aceasta a intervenit după deschiderea moștenirii [art. 959 alin. (4) C.civ.]; pentru ipoteza cazurilor de nedemnitate prevăzute de art. 959 alin. (1) lit. b) și c) C.civ., termenul de un an curge de la data când succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, dacă această dată este ulterioară deschiderii moștenirii [art. 959 alin. (5) C.civ.];

- termenul de decădere de 6 luni aplicabil dreptului de a cere anularea contractului, care începe să curgă de la data notificării prin care partea interesată ii solicită celui îndreptățit să invoce nulitatea relativă, fie să confirme actul anulabil, fie să exercite acțiunea în anulare [art. 1263 alin. (6) C.civ.];

- termenul „rezonabil", care începe să curgă de la data descoperirii viciilor ascunse, înăuntrul căruia cumpărătorul trebuie să le aducă la cunoștința vânzătorului, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a solicita rezoluțiunea contractului de vânzare; în ipoteza în care viciul apare în mod gradual, termenul începe să curgă din ziua în care cumpărătorul își dă seama de gravitatea și întinderea viciului; în cazul în care cumpărătorul este profesionist, iar bunul vândut este mobil corporal, termenul de decădere este de două zile lucrătoare [art. 1709 alin. (1)-(2) C.civ.];

- termenul de garanție înăuntrul căruia cumpărătorul trebuie să comunice defecțiunea, sub sancțiunea decăderii din dreptul de garanție pentru buna funcționare a bunului vândut; dacă această comunicare nu a putut fi făcută în termenul de garanție, din motive obiective, cumpărătorul are obligația să comunice defecțiunea într-un termen rezonabil de la data expirării termenului de garanție [art. 1718 alin. (1) C.civ.];