Drept Civil

PARTEA I.

Capitolul I. Aparitia si evolutia dreptului civil roman.

Aparitia si evolutia dreptului civil roman a fost un proces istoric îndelungat influentat puternic de factori precum: - dreptul roman (a carui aplicare a fost favorizata de cucerirea Daciei si integrarea ei in structura Imperiului Roman); - formarea si perpetuarea unui sistem de reguli cutumiar; - elaborarea si aplicarea hrisoavelor domnesti si a legiurilor de inspiratie bizantina sau vest europeana; - activitatea organelor legiutoare; - contributia doctrinei si a jurisprudentei moderne.

In intelesul sau larg acceptat in dreptul antic si medieval european jus civile (dreptul civil) desemna corpul de norme care se aplica cetatenilor Romei (quiritilor) spre deosebire de jus gentium(dreptul gintilor) care se aplica tuturor popoarelor din componenta statului roman si de jus civitas care constituia dreptul cetatilor independente care si-au pastrat autonomia des erau integrate in Imperiul Roman. Jus civile a devenit la sfirsitul Imperiului Roman, legea comuna a cetatenilor imperiului, fiind adoptat si transformat pentru a raspunde necesitatilor timpului. Jus civile a fost perpetuat sub forma compilatiilor lui Justinian pe tot parcursul evului mediu, mai ales in statele medievale vest-europene. In evul mediu, o puternica influenta asupra statelor din sudul si estul Europei a exercitat-o dreptul bizantin. In consecinta, in teritoriile romanesti medievale, o lunga perioada de timp, raporturile private au fost reglementate de: - obiceiul pamintului; - pravilele bizantine; - pravilele romanesti de inspiratie bizantina; - dreptul domnesc.

In Regulamentul organic al Tarii Romanesti din 1831 exista recomandarea cuprinsa in art. 241 de a se elabora atit un Cod civil cit si un Cod penal modern. Domnitorul Al. I. Cuza instituie in 1862 o comisie de specialitate ce avea sarcina de a elabora un Cod civil modern. Proiectul a fost depus in deschiderea sesiunii ordinare a Adunarii Legislative a anilor 1863/1864. dup o alta invitatie adresata Consiliului de Stat de a prezenta proiectul Codului civil (11 iunie 1864), la 24 noie. 1864, Al. I. Cuza sanctioneaza acest proiect si-l va promulga la 4 dec. 1864. publicarea in Monitorul Oficial începuta in dec. 1864 se încheie la 19 ian. 1865. prima editie a Codului civil roman a aparut cu erori care vor fi îndreptate in editia din aprilie 1865 considerata a fi editia oficiala. Codul civil roman a fost pus in aplicare prin decret domnesc la 1 dec. 1865 si a primit denumirea Codul civil prin hotarirea Consiliului de Ministri aprobata de domnitorul Carol – 29 iunie 1866. modelul de referinta ales de legiuitor pentru elaborarea Codului civil a fost Codul civil francez de la 1804 (Codul lui Napoleon). Redactorii Codului civil roman nu s-au marginit la traducerea acestuia ci au urmarit îndreptarea neajunsurilor acestuia.

Capitolul II. Caracterizarea generala a dreptului civil roman.

a). Notiunea, obiectul si caracterele dreptului civil.

DREPTUL CIVIL – acea ramura a dreptului privat, care reglementeaza raporturile patrimoniale si personal-nepatrimoniale in care subiectele, persoane fizice sau juridice se afla pe pozitie de egalitate juridica.

Definitia pune in evidenta urmatoarele caractere:

1. Dreptul civil este o ramura a dreptului privat, fiind alcatuit dintr-o totalitate de norme juridice, care formeaza continutul dreptului civil. Aceste norme juridice sint cuprinse in acte normative cunoscute sub numele de izvoarele dreptului civil si care au un obiect bine definit. Dreptul civil este principala ramura de drept privat si ocupa un loc central deosebit de important in sistemul dreptului roman. Aceasta pozitie centrala este evidentiata de sintagma„drept comun”adica, in situatiile in care o ramura de drept nu contine norme proprii pentru a rezolva un caz concret, se apeleaza la dreptul civil, care împrumuta principiile sau normele sale pentru solutionarea situatiei de fapt.

Normele (ansamblu de reguli cuprinse in legi) de drept civil sint grupate pe institutii de drept civil, care formeaza grupe omogene de norme sociale, alcatuind subdiviziuni ale obiectului dreptului civil.

Principalele institutii de drept civil sint: - raportul juridic civil; - actul juridic civil; - subiectele de drept civil (persoana fizica/persoana juridica); - raportul judiciar civil; - raspunderea civila (contractuala/delictuala); -prescriptia extinctiva; - contractul civil; - dreptul de proprietate intelectuala (dreptul de autor/dreptul de inventator); - dreptul de mostenire sau de succesiune (mostenire legala/mostenire testamentara).

2. Obiectul de reglementare al dreptului civil este format din doua categorii de raporturi sociale (relatiile ce se stabilesc intre oameni reglementate de o norma juridica):