Extras din seminar

Obiectivele:

Conceptul, scopul şi funcţiile contabilităţii financiare

Reglementarea normativă a contabilităţii

Sistemele de organizare a contabilităţii

Principiile fundamentale ale contabilităţii financiare

Politica de contabilitate

Utilizează sistemul dat entităţile, altele decît cele menţionate in cazul sistemului contabil complet, care nu depăşesc limitele a două din următoarele trei criterii pentru perioada de gestiune precedentă:

Principiul continuităţii activităţii, potrivit căruia se presupune că întreprinderea îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a activităţii. Continuitatea activităţii se exprimă clar în actul de constituire. Atunci când funcţionarea este delimitată în timp sunt menţionate datele de începere şi de încetare a activităţii. Dacă conducerea nu intenţionează şi nu este obligată să lichideze întreprinderea s-au să reducă esenţial volumul de producere, atunci se vor aplica metodele tradiţionale de evaluare a activelor, pasivelor, precum şi de calculare a rezultatelor financiare care sunt prevăzute în politica de contabilitate a întreprinderii. În cazul în care întreprinderea intenţionează sau este obligată să se lichideze, atunci conducerea întreprinderii nu mai are dreptul să utilizeze metodele tradiţionale de evaluare şi calculare a rezultatelor financiare, în acest caz, se va recurge la utilizarea aşa ziselor valori de lichidare, care de obicei sunt mai mici decât valoarea de bilanţ. De exemplu, în cazul funcţionării normale a întreprinderii, mijloacele fixe sunt reflectate în bilanţ la valoarea de intrare diminuată cu suma uzurii acumulate, iar în cazul lichidării întreprinderii acestea vor fi evaluate la valoarea de vânzare (lichidare).

În baza contabilităţii de angajamente , tranzacţiile şi evenimentele sunt recunoscute atunci când apar, sunt înregistrate în evidenţele contabile şi sunt raportate în rapoartele financiare ale perioadelor la care se referă. De aici reiesă că veniturile şi cheltuielile se constată pe măsura ce ele se câştigă sau se produc şi se reflectă în rapoartele financiare pentru perioadele la care se referă, indiferent de timpul efectiv de încasare sau plată a mijloacelor băneşti.

Exemplul 1: O întreprindere vinde mărfuri clientului X pe data de 20 decembrie în sumă de 25 000 lei. Pe data de 25 decembrie ea încasează de la client 18 000 lei, iar restul banilor pe data de 5 februarie anul următor.

Exemplul 2: Contabilul întreprinderii a înregistrat în contabilitate ca venituri ale anului curent cinci tranzacţii:

vânzări de ciocolată cu plata în numerar efectuate în anul curent;

vânzări de caramelă pe credit efectuate în anul trecut, a căror contravaloare s-a încasat în anul curent;

vânzări de caramelă pe credit efectuate în anul curent, a căror contravaloare este prevăzută a se achita în anul viitor;

vânzări de ciocolata pe credit efectuate în anul curent pentru care există însă un risc de neîncasare, datorită declarării unei adrese false de către client;

vânzări de caramelă pe credit efectuate în anul curent a căror contravaloare s-a încasat în anul curent.

În calitate de nou contabil al întreprinderii identificaţi vânzarea ce nu trebuia recunoscută ca venit al anului de gestiune şi argumentaţi pe baza principiilor contabile cunoscute opinia exprimată.