Transportul Maritim

- sub aspectul organizarii activit. de transp. si exploatare a navelor comerciale, exista doua categorii:

a) Transportul cu nave de linie, pentru care putem identifica urmatoarele coordonate:

- caracter regulat si de permanenta al transporturilor realizate, existand rute predeterminate, un fus orar pus la dispozitia eventualilor clienti, porturi de expediere si de destinatie

- navele utilizate dispun de o tehnica avansata pt incarcarea, stocarea si descarcarea marfii

- marfurile transportate sunt marfuri generale, ce pot fi paletizate/pachetizate

- navele de linie beneficiaza de o serie de avantaje, in privinta formalitatilor portuare ce trebuiesc indeplinite

- formele de organizare pt companiile ce desfasoara aceasta activit. poarta diferite denumiri: consortiu, linie de navigatie, cartel, etc.

b) Transportul cu nave tramp (nave vagabond) are ca elemente de identificare:

- zonele geografice in care actioneaza nu sunt predeterminate, nu exista porturi de expediere si de destinatie prestbilite si nici intervale orare

- navele utilizate sunt incarcate la intreaga capacitate, transportand marfuri generale

- neexistand curse prestabilite, primesc oferte in toate porturile si spre toate destinatiile, acceptandu-le pe cele mai avantajoase

- prezinta avantajul de a nu implica cheltuieli foarte mari, insa si dezavantajul de a nu beneficia de facilitati portuare

CONTRACTUL DE TRANSPORT MARITIM DE MARFURI

Contractul de transport maritim = actul juridic bilateral, prin care carausul se angajeaza sa deplaseze pe mare, de la portul de expediere pana la cel de destinatie, pasageri sau incarcaturi, in schimbul unei remuneratii

- pt. transp cu nave linie se foloseste contr. de transp. maritim propriu-zis, iar transp. cu nave tramp se realizeaza prin intermediul contractelor de navlosire

- obiectul contr. de transp. propriu-zis este deplasarea (de marfuri sau persoane) din portul de expeditie spre portul de destinatie, accentul fiind pus pe prestatia efectiva a carausului

- partile contr. de transp. propriu-zis sunt carausul maritim si exepeditorul marfii (calatorul, in cazul transportului de persoane)

- instrumentul probator pt raportul juridic este documentul numit conosament

- in contr. de transp. propriu-zis obligatia asumata consta in prestatia ce poate fi calificata ca o obligatie de rezultat. Aceasta calificare juridica atrage si consecintele specifice sub aspectul executarii obligatiei raspunderii, in caz de neexecutare si sarcina probei in dovedirea culpei debitorului

- normele ce reglementeaza transportul maritim regulat sunt, cu preponderenta, norme cu caracter imperativ, de la care partile nu pot deroga

- carausul maritim se afla intr-o pozitie privilegiata, care-i permite sa impuna clauzele contractuale, expeditorul (calatorul) aflandu-se doar in postura de a adera (accepta) la aceste clauze

Functiile conosamentului:

- de instrument probator, documentul facand dovada existentei contractului de transport si a incarcarii marfurilor.

- el face dovada fata de toate partile interesate in incarcare, precum si intre ele si asiguratori

- pana la proba contrara, inscrisul face dovada preluarii, respectiv a incarcarii marfurilor, asa cum sunt descrise in conosament

- carausului maritim nu ii este permis sa faca dovada contrara, in cazul in care conosamentul a fost transmis unui tert, care a actionat cu buna credinta

- conosamentul de preluare este echivalentul clauzei INCOTERMS – free along side ship, stabilind doua momente succesive: preluarea marfii de la expeditor, urmata de operatiunea de incarcare la bord

- conosamentul la imbarcare, care atesta preluarea efectiva a marfurilor la bordul navei, poate fi raportat la clauza INCOTERMS – free on board

- conosamentul de preluare poate avea, de obicei, o functie provizorie ce inceteaza la momentul incarcarii marfurilor, conosamentul de imbarcare produce efecte pe toata durata transp. maritim

- ca titlu reprezentativ al marfurilor (titlu de valoare), conosamentul certifica dr asupra incarcaturii, legitimand persoana care il detine sa dispuna de aceasta fara a fi in posesia ei

- elementele posesiei sunt separate pe tot parcursul transportului: animus (elementul intelectual) apartine destinatarului sau tertului care a dobandit conosamentul prin cesiune/gir, etc. ; corpus (elementul material) este exercitat de comandantul navei

Caractersitici ale documentului ca titlu reprezentativ:

-> documentul identifica marfa si persoana indreptatita sa o pretinda in potul de destinatie

-> posesia documenului valoreaza titlu de proprietate asupra incarcaturii, fiind necesara si in acelasi timp suficienta pentru a conferi titularului drepturi asupra acesteia