Agenții Economici

3.1. Aspecte teoretice

Agentul economic este o persoană fizică sau o unitate de persoane fizice şi/sau juridice care desfăşoară o activitate economică şi au un comportament asemănător, având anumite interese comune (cel puţin unul).

Agenţii economici pot fi clasificaţi în funcţie de următoarele criterii:

1) După dimensiunile activităţii lor: agenţi economici mici, agenţi economici mijlocii şi agenţi economici mari.

2) După domeniul de activitate: agenţi economici industriali, agricoli, comerciali, bancari, etc.

3) După forma de proprietate: agenţi economici privaţi, agenţi economici publici şi agenţi economici micşti.

În România, tabloul de ansamblu al agenţilor economici cuprinde:

A. Întreprinderea (firma) - în ţara noastră acest agent economic este reprezentat de societăţile comerciale şi de regiile autonome.

Societăţile comerciale se individualizează prin caracteristicile referitoare la forma de proprietate şi la modul de organizare. Ele pot fi clasificate în funcţie de următoarele criterii:

a) după natura răspunderii pe care şi-o asumă subiecţii proprietăţii în raport cu obligaţiile firmei, se disting:

- societăţi cu răspundere limitată - în baza căreia subiecţii sunt angajaţi, în caz de deprecieri sau prejudicii, numai în măsura aportului lor la capitalul firmei respective;

- societăţi cu răspundere nelimitată - în baza căreia subiecţii angajează averea lor personală în caz de insolvabilitate a firmei, de producere a unor prejudicii sau pierderi;

b) în funcţie de raportul dintre drepturile şi obligaţiile subiecţilor, pe de o parte, şi cele ale firmei, ca persoană juridică, pe de altă parte, se disting:

- societăţi de persoane în cadrul cărora aportul subiecţilor ia forma de părţi sociale şi este netransmisibil (asemenea societăţi sunt : societăţile în nume colectiv şi societăţile în comandită simplă).

- societăţi de capitaluri al căror capital social nu poate coborî sub o anumită limită, iar aportul subiecţilor ia forma subscrierii de titluri de valoare fiind, deci, transmisibil (asemenea societăţi sunt: societatea în comandită pe acţiuni, societatea cu răspundere limitată, societatea de capitaluri pe acţiuni).

B. Sectorul instituţiilor bancare, financiare care este constituit, în ţara noastră, din Banca Naţională a României şi celelalte bănci cu capital de stat, privat sau mixt , CEC-ul, instituţiile financiare mutuale (CAR-ul, cooperativele de credit).

C. Sectorul instituţiilor de asigurare reuneşte instituţiile private, publice şi mixte a căror funcţie principală este de a transforma riscurile personale în riscuri colective şi ale căror venituri provin din primele de asigurare şi din reinvestirea acestora.(ex. ASIROM, ASTRA, ARDAF, UNITA etc).

D. Sectorul administraţiei publice este reprezentat de acele instituţii care exercită funcţia de redistribuire a veniturilor şi avuţiei pe baza serviciilor non-marfare prestate. Din această categorie de agenţi economici fac parte: administraţia centrală (guvernul) şi locală de stat (primăriile) şi toate instituţiile publice care prestează servicii nonmarfare pentru colectivitate.

E. Sectorul administraţiei private grupează organismele private fără scop lucrativ (organizaţii, partide politice, asociaţii, fundaţii etc) care au ca funcţie principală prestarea de servicii nonmarfare pentru diferite categorii de persoane sau colectivităţi.

F. Menajele (gospodăriile) reprezintă agentul economic purtător al calităţii de consumator de bunuri personale (ex. familii, celibatari, diferite comunităţi consumatoare).

G. Străinătatea (exteriorul) grupează celelalte economii naţionale şi unităţile lor autonome cu care agenţii economici interni intră în tranzacţii economice (ambasade, legaţii, reprezentanţe ale unor firme străine şi organizaţii internaţionale ce funcţionează pe teritoriul statului nostru).

Activitatea economică presupune milioane de agenţi, dar şi de operaţiuni economice, adică de acte şi fapte economice înfăptuite de unităţile instituţionale Operaţiunile economice sunt regrupate în trei mari categorii: operaţiuni asupra bunurilor şi serviciilor, operaţiuni de repartiţie şi operaţiuni financiare.

Pentru a înţelege complexitatea tranzacţiilor economice ce se derulează între diferiţi actori ai vieţii economice ne vom opri la analiza unui model simplu de circuit economic. Fiecare operaţiune economică dă naştere unui transfer de bunuri şi servicii sau unui transfer de monedă de la un agent la altul. Acest transfer este denumit flux economic.

Prin flux economic înţelegem deci transferul unui bun sau serviciu, sau al unei sume de bani de la un agent economic la altul.

Circuitul economic reprezintă mulţimea operaţiilor şi tranzacţiilor ce au loc între agenţii economici.