Competențele consiliului UE

INTRODUCERE

Conform Tratatului asupra UE, Consiliul Uniunii Europene reprezintă interesele statelor membre (spre deosebire de Parlament, care reprezintă interesele cetatenilor Uniunii) şi este compus din reprezentanţi ai guvernelor statelor membre (motiv pentru care a fost numit si “Consiliul de Miniştri”), având atât putere legislativă cât şi executivă.

Numărul membrilor Consiliului este egal cu numărul statelor membre, fiecare guvern având un singur reprezentant. Consiliul este principala instituţie de decizie a UE.

Când vorbim despre Consiliul Uniunii Europene trebuie să atragem atenţia asupra unei greşeli frecvente ce apare în legătură cu identificarea sa. Astfel, pentru nespecialişti, el este de multe ori confundat cu altă instituţie a Uniunii – Consiliul European -, ori chiar cu o organizaţie internaţională separată de domeniul UE – Consiliul Europei .

Pentru a diferenţia cei trei termeni se poate face apel la mai multe criterii de

separare. Astfel, între cele două instituţii ale Uniunii criteriile sunt :

a) Cel al apariţiei, respectiv faptul că în cazul Consiliului acesta a apărut pe cale convenţională, fiind înfiinţat prin Tratatele constituind Comunităţile europene, iar în cazul Consiliului European, el a apărut pe cale neconvenţională, adică prin întâlnirile la vârf ale şefilor de stat şi guvern;

b) Cel al componenţei, respectiv faptul că în cazul Consiliului el este format din miniştrii, în principala sa formaţiune cei ai afacerilor externe, iar Consiliul European este compus din şefi de stat şi/sau guvern ai statelor membre UE;

c) Cel al atribuţiilor îndeplinite, în acest sens Consiliul este o instituţie cu valenţe aproape exclusiv legislative pe când Consiliul european una cu caracter politic.

În ceea ce priveşte diferenţierea faţă de Consiliul Europei, diferenţele apar mai

evident, acesta din urmă nefăcând parte din fenomenul comunitar, fiind înfiinţat în

1949, fiind un organism internaţional care grupează statele europene într-o unitate

mai strânsă, în vederea salvgardării şi promovării idealurilor şi principiilor care constituie patrimoniul lor comun şi favorizează progresul lor economic şi social.

CONSILIUL U.E

Scurt Istoric

Tratatul de la Paris, care a instituit Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui si Otelului a creat 4 institutii:

a) Înalta Autoritate;

b) Consiliul Special de Ministri;

c) Adunarea Comunã;

d) Curtea de Justitie.

Consiliul Special de Ministri, reglementat de art. 27 din Tratat, reprezenta si coordona guvernele si politicile nationale ale statelor membre. Consiliul era institutia înzestratã cu putere de decizie, reprezentantii statelor membre adoptând acte care le angajau fãrã a mai fi nevoie de aprobãri sau ratificãri ulterioare. Fiecare guvern avea libertatea sã delege ca reprezentant al sãu pe unul din membrii sai, considerat cel mai competent în

problemele înscrise pe ordinea de zi a Consiliului.

Consiliul dadea un "aviz conform", prin care aproba deciziile importante ale Înaltei Autoritãti.

Odatã cu semnarea Tratatelor de la Roma, în 1957, prin care se instituiau celelalte douã Comunitãti Europene, respectiv CEE si CEEA, au fost create si pentru acestea ca institutie câte un Consiliu.

Prin Tratatul semnat la Bruxelles în 1965, intrat în vigoare în 1967, s-a instituit si un Consiliu Unic pentru toate cele trei Comunitãti Europene.

Competentele originale ale Consiliului, asa cum au fost definite prin Comunicatul Final al reuniunii sefilor de state si de guverne de la Paris din 9-10 decembrie 1974 si Declaratia Solemna asupra Uniunii Europene de la Stuttgart din 19 iunie 1983, sunt :

- impulsionarea si relansarea politicilor comunitare generale;

- orientarea constructiei europene prin stabilirea liniilor directoare de ordin politic general;

- coordonarea politicilor comunitare;

- definirea noilor sectoare de activitate.

S-a ales denumirea de Consiliul European a cărui primă întrunire s-a realizat în 1975. Actul Unic European a specificat nevoia a cel puţin două întruniri pe an ale şefilor de stat şi de guvern din ţările Comunităţii, membri de drept în Consiliului European.

Tratatul de la Maastricht a oficializat rolul Consiliului European, prevăzut să furnizeze Uniunii Europene impulsul necesar dezvoltării şi să definească respectivele direcţii generale de evoluţie politică (Art. 1).

La 19 noiembrie 2009, corespunzător Tratatului de la Lisabona, a fost desemnat drept primul Preşedinte (permanent) al Consiliului Uniunii Europene belgianul Herman Van Rompuy. El a preluat noua poziţie în ziua intrării în vigoare a Tratatului, la 1 decembrie 2009, pentru o durată de 2 ani şi jumătate. Sefia diplomatiei europene (corespunde unui ministru de externe al UE) o deţine Catherine Ashton (Marea Britanie).