Dreptul Comunitar al Muncii

DREPTUL COMUNITAR AL MUNCII

Conf. univ. dr. AUGUSTIN FUEREA

I. PREZENTAREA LIBERTATII DE STABILIRE SI DE PRESTARE A SERVICIILOR

1. Libertatea de stabilire

2. Libertatea de a presta servicii

3. Alegerea între libertatea de stabilire si aceea de prestare a serviciilor

II. DREPTURILE CETATENILOR EUROPENI

1. Dreptul la libera circulatie, dreptul de sejur si de stabilire, dreptul la munca si

studiu în toate statele membre

2. Drepturile politice ale cetatenilor europeni

3. Alte drepturi ale cetatenilor Uniunii: dreptul de petitie în fata Parlamentul

european, dreptul de a se adresa Mediatorului, dreptul de protectie diplomatica si

consulara

III. EXERCITAREA LIBERTATII PRESTARII DE SERVICII DE CATRE AVOCATI

2

I. Prezentarea libertatii de stabilire si de prestare a serviciilor

Aceste doua libertati sunt distincte. Totusi, daca Tratatul ofera posibilitatea de a

alege între libertatea de stabilire si aceea a prestarii de servicii, alegerea ramâne sub rezerva

caracterului “rezidual” al celei de-a doua libertati, ceea ce dezvaluie relatia dintre ele.

1. Libertatea de stabilire

A. Unele aspecte generale

Libertatea de stabilire este, mai întâi de toate, dreptul recunoscut resortisantilor

statelor membre de a accede la activitatile nesalariale pe teritoriul statelor membre, prin

intermediul unei “instalari” materiale si, eventual, juridice.

Reprezinta, de asemenea, posibilitatea de a avea acces la constituirea si conducerea

unor întreprinderi.

Tratatul asupra S.E.E. ofera, în aceiasi termeni, aceasta libertate resortisantilor

statelor avute în vedere1.

B. Beneficiarii acestui drept

Dreptul de stabilire este oferit “resortisantilor” statelor membre ale Comunitatii sau

ai statelor parti ale Acordului asupra S.E.E.. Pentru persoanele fizice, problema este, în

principiu, rezolvata în functie de criteriile nationale. În schimb, o filiala a unei societati

necomunitare este, ca regula, “resortisanta” a statului membru unde îsi are sediul social.

C. Sediul principal. Persoane fizice si juridice

Sediul principal poate fi caracterizat în doua feluri: fie prin crearea ex nihilo a unei

societati, a unui cabinet sau a unui sediu principal, fie prin transferul sau migrarea unui

sediu principal preexistent2. Transferul sediului social al unei societati intra în cadrul

prevederilor art. 433. În acelasi timp, aceasta “migratie” a unui sediu social întâlneste în

1 Art. 31 din Tratat.

2 De exemplu, deplasarea cabinetului principal al unui avocat sau medic.

3 V.n.: art. 52.

3

zilele noastre din ce în ce mai multe obstacole care îl fac practic de nerealizat. Si aici avem

exemplul legislatiilor fiscale4.

Trebuie tinut cont, de asemenea, de diferenta de natura dintre persoanele juridice si

cele fizice. Societatile sunt, de fapt, entitati create în virtutea unei ordini juridice si, în

stadiul actual al dreptului comunitar, apartinând unei ordini juridice nationale. Or, aceasta

ordine juridica nationala determina constituirea, functionarea si dizolvarea persoanelor

juridice.

Daca o societate are dreptul de a parasi un stat si de a schimba legea careia îi

apartine, aceasta se întâmpla sub conditia de a respecta legea careia i-a fost mai înainte

subordonata ca reglementare. Art. 43 nu confera nici un drept transferului de sediu social

fara pierderea personalitatii juridice si, deci, fara dizolvare. Totul depinde de legea care a

guvernat persoana juridica initial. Diversitatea legislatiilor nationale este un fapt pe care

operatorii trebuie sa îl respecte. Dreptul de a pleca poate fi exercitat fie printr-un transfer de

sediu (daca statul de plecare o permite si în conditiile în care permite acest lucru), fie printrun

transfer de activitate cu dizolvare, fie prin crearea unei filiale în alt stat, societateamama

devenind o “cochilie” vida, ori prin fuzionarea transfrontiera (daca este posibil).

Aceasta materie nu poate fi armonizata decât prin directive sau reglementata prin conventii5.

De asemenea, pentru societati, singura cale de urmat este aceea de a crea, ca sedii

secundare, filiale sau sucursale.

D. Sediul secundar

Sediul secundar presupune existenta într-un stat membru al Comunitatii a unui sediu

principal, preexistent, care va putea migra în directia teritoriilor altor state membre. Art. 43

enumara mai multe forme de sedii secundare, cum ar fi: agentiile, sucursalele sau filialele.

Agentia se bazeaza, în principiu, pe tehnica mandatului (agentiile pot, deci, fi

persoane juridice mandatare), dar termenul este uneori folosit ca sinonim pentru sucursala.

Sucursala este un sediu lipsit de personalitate juridica si care nu este autonoma din

punct de vedere juridic, chiar daca are autonomie de fapt.

4 Dreptul francez, pentru a nu da decât acest exemplu, considera transferul unui sediu social din Franta catre o alta tara

ca fiind o cesiune de activitate: consecintele fiscale sunt redutabile, implicând exigibilitatea imediata a tuturor

impozitelor pe care le presupune lichidarea. Acest lucru se întâmpla cu exceptia cazului unei conventii bilaterale (sau a

unei armonizari comunitare ipotetice) care vizeaza aceste transferuri si prevede mentinerea personalitatii juridice (nu

exista la ora actuala o conventie care sa permita din punct de vedere fiscal transferul sediului social în strainatate,

prevazuta totusi de art. 154 din legea franceza din anul 1966)

5 C.J.C.E., 27 septembrie, Daily Mail.

4

Filiala este, dimpotriva, autonoma din punct de vedere juridic, dotata cu

personalitate juridica, chiar daca este dependenta din punct de vedere economic de

societatea-mama. Crearea unei filiale are, deseori, legaturi strânse cu circulatia capitalurilor.

Doua forme de exercitare a libertatii de stabilire sunt acelea ale detinerii unei parti care

asigura detinerea controlului care este semnificativa sau a accesului la gestiune.

E. Stabilirea lato sensu. Prezenta permanenta

Întrebarea care apare este în sensul daca enumerarea din art. 43 este limitativa. Sediul

în alt stat membru reprezinta modul cel mai normal al desfasurarii afacerilor în cadrul

Comunitatilor Europene. În mod progresiv, C.J.C.E. s-a orientat catre recunoasterea unei

notiuni “foarte largi” a sediului.