Extras din seminar
DREPTUL COMUNITAR AL MUNCII
Conf. univ. dr. AUGUSTIN FUEREA
I. PREZENTAREA LIBERTATII DE STABILIRE SI DE PRESTARE A SERVICIILOR
1. Libertatea de stabilire
2. Libertatea de a presta servicii
3. Alegerea între libertatea de stabilire si aceea de prestare a serviciilor
II. DREPTURILE CETATENILOR EUROPENI
1. Dreptul la libera circulatie, dreptul de sejur si de stabilire, dreptul la munca si
studiu în toate statele membre
2. Drepturile politice ale cetatenilor europeni
3. Alte drepturi ale cetatenilor Uniunii: dreptul de petitie în fata Parlamentul
european, dreptul de a se adresa Mediatorului, dreptul de protectie diplomatica si
consulara
III. EXERCITAREA LIBERTATII PRESTARII DE SERVICII DE CATRE AVOCATI
2
I. Prezentarea libertatii de stabilire si de prestare a serviciilor
Aceste doua libertati sunt distincte. Totusi, daca Tratatul ofera posibilitatea de a
alege între libertatea de stabilire si aceea a prestarii de servicii, alegerea ramâne sub rezerva
caracterului “rezidual” al celei de-a doua libertati, ceea ce dezvaluie relatia dintre ele.
1. Libertatea de stabilire
A. Unele aspecte generale
Libertatea de stabilire este, mai întâi de toate, dreptul recunoscut resortisantilor
statelor membre de a accede la activitatile nesalariale pe teritoriul statelor membre, prin
intermediul unei “instalari” materiale si, eventual, juridice.
Reprezinta, de asemenea, posibilitatea de a avea acces la constituirea si conducerea
unor întreprinderi.
Tratatul asupra S.E.E. ofera, în aceiasi termeni, aceasta libertate resortisantilor
statelor avute în vedere1.
B. Beneficiarii acestui drept
Dreptul de stabilire este oferit “resortisantilor” statelor membre ale Comunitatii sau
ai statelor parti ale Acordului asupra S.E.E.. Pentru persoanele fizice, problema este, în
principiu, rezolvata în functie de criteriile nationale. În schimb, o filiala a unei societati
necomunitare este, ca regula, “resortisanta” a statului membru unde îsi are sediul social.
C. Sediul principal. Persoane fizice si juridice
Sediul principal poate fi caracterizat în doua feluri: fie prin crearea ex nihilo a unei
societati, a unui cabinet sau a unui sediu principal, fie prin transferul sau migrarea unui
sediu principal preexistent2. Transferul sediului social al unei societati intra în cadrul
prevederilor art. 433. În acelasi timp, aceasta “migratie” a unui sediu social întâlneste în
1 Art. 31 din Tratat.
2 De exemplu, deplasarea cabinetului principal al unui avocat sau medic.
3 V.n.: art. 52.
3
zilele noastre din ce în ce mai multe obstacole care îl fac practic de nerealizat. Si aici avem
exemplul legislatiilor fiscale4.
Trebuie tinut cont, de asemenea, de diferenta de natura dintre persoanele juridice si
cele fizice. Societatile sunt, de fapt, entitati create în virtutea unei ordini juridice si, în
stadiul actual al dreptului comunitar, apartinând unei ordini juridice nationale. Or, aceasta
ordine juridica nationala determina constituirea, functionarea si dizolvarea persoanelor
juridice.
Daca o societate are dreptul de a parasi un stat si de a schimba legea careia îi
apartine, aceasta se întâmpla sub conditia de a respecta legea careia i-a fost mai înainte
subordonata ca reglementare. Art. 43 nu confera nici un drept transferului de sediu social
fara pierderea personalitatii juridice si, deci, fara dizolvare. Totul depinde de legea care a
guvernat persoana juridica initial. Diversitatea legislatiilor nationale este un fapt pe care
operatorii trebuie sa îl respecte. Dreptul de a pleca poate fi exercitat fie printr-un transfer de
sediu (daca statul de plecare o permite si în conditiile în care permite acest lucru), fie printrun
transfer de activitate cu dizolvare, fie prin crearea unei filiale în alt stat, societateamama
devenind o “cochilie” vida, ori prin fuzionarea transfrontiera (daca este posibil).
Aceasta materie nu poate fi armonizata decât prin directive sau reglementata prin conventii5.
De asemenea, pentru societati, singura cale de urmat este aceea de a crea, ca sedii
secundare, filiale sau sucursale.
D. Sediul secundar
Sediul secundar presupune existenta într-un stat membru al Comunitatii a unui sediu
principal, preexistent, care va putea migra în directia teritoriilor altor state membre. Art. 43
enumara mai multe forme de sedii secundare, cum ar fi: agentiile, sucursalele sau filialele.
Agentia se bazeaza, în principiu, pe tehnica mandatului (agentiile pot, deci, fi
persoane juridice mandatare), dar termenul este uneori folosit ca sinonim pentru sucursala.
Sucursala este un sediu lipsit de personalitate juridica si care nu este autonoma din
punct de vedere juridic, chiar daca are autonomie de fapt.
4 Dreptul francez, pentru a nu da decât acest exemplu, considera transferul unui sediu social din Franta catre o alta tara
ca fiind o cesiune de activitate: consecintele fiscale sunt redutabile, implicând exigibilitatea imediata a tuturor
impozitelor pe care le presupune lichidarea. Acest lucru se întâmpla cu exceptia cazului unei conventii bilaterale (sau a
unei armonizari comunitare ipotetice) care vizeaza aceste transferuri si prevede mentinerea personalitatii juridice (nu
exista la ora actuala o conventie care sa permita din punct de vedere fiscal transferul sediului social în strainatate,
prevazuta totusi de art. 154 din legea franceza din anul 1966)
5 C.J.C.E., 27 septembrie, Daily Mail.
4
Filiala este, dimpotriva, autonoma din punct de vedere juridic, dotata cu
personalitate juridica, chiar daca este dependenta din punct de vedere economic de
societatea-mama. Crearea unei filiale are, deseori, legaturi strânse cu circulatia capitalurilor.
Doua forme de exercitare a libertatii de stabilire sunt acelea ale detinerii unei parti care
asigura detinerea controlului care este semnificativa sau a accesului la gestiune.
E. Stabilirea lato sensu. Prezenta permanenta
Întrebarea care apare este în sensul daca enumerarea din art. 43 este limitativa. Sediul
în alt stat membru reprezinta modul cel mai normal al desfasurarii afacerilor în cadrul
Comunitatilor Europene. În mod progresiv, C.J.C.E. s-a orientat catre recunoasterea unei
notiuni “foarte largi” a sediului.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Dreptul Comunitar al Muncii.doc