Fișe bibliografice la elemente de procedură judiciară - motivele de recurs

In opinia lui Ioan Les, recursul fiind o cale extraordinara de atac, calificata ca atare de lege, poate fi exercitat numai pentru motivele prevazute de Codul de procedura civila. Dintre aceste motive unele reprezinta motive de nelegalitate, iar altele motive de netemeinicie.

Primul motiv de recurs este atunci cand instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale. O prima situatie care se incadreaza in acest motiv de recurs se refera la compunerea completului de judecata atat cu un numar mai mare de judecatori, cat si cu un numar mai mic de judecatori, decat cel prevazut de lege. O a doua situatie se refera la situatia in care la solutionarea cauzei a participat si un judecator imcompatibil. Solutionarea cauzei de catre un judecator incompatibil afecteaza valabilitatea hotararii pronuntate in aceste conditii. O alta situatie este reprezentata de nerespectarea dispozitiilor legale privitoare la recuzare, si anume situatia in care partea interesata a formulat cererea de recuzare in termenul legal, iar instanta a respins-o si judecatorul respectiv a participat la solutionarea cauzei. O ultima situatie care se integreaza acestui motiv de recurs se refera la neparticiparea procurorului la judecata in cazurile in care participarea sa era obligatorie potrivit legii. Motivul poate fi invocat de catre parti, de procuror sau de instanta din oficiu.

Al doilea motiv de recurs se refera la pronuntarea hotararii de alti judecatori decat cei care au luat parte la dezbaterea in fond a pricinii. Acest motiv este prevazut de lege in scopul respectarii principiului continuitatii dezbaterilor. Singura conditie care trebuie respectata este ca judecatorii care au solutionat fondul sa pronunte si hotararea. Acest motiv poate fi invocat de catre oricare dintre parti, de procuror si chiar de instanta din oficiu.

Al treilea motiv de recurs se refera la pronuntarea hotararii cu incalcarea competentei altei instante. Doctrina juridica nu distinge intre competenta absoluta si competenta relativa, partile avand posibilitatea de a se plange pe calea recursului atat in cazul nesocotirii normelor de competenta generala, cat si a celor de competenta jurisdictionala.

Al patrulea motiv de recurs se refera la depasirea atributiilor puterii judecatoresti. Depasirea atributiilor puterii judecatoresti constituie, in stadiul legislatiei in vigoare, atat un motiv de recurs, cat si un motiv de recurs in anulare. Jurisprudenta a evidentiat cateva din situatiile care pot constitui o depasire a atributiilor instantelor judecatoresti, cum sunt: realizarea unui act care intra in sfera exclusiva de activitate a organelor executive sau legislative; aplicarea unor texte abrogate; refuzul de a recunoaste valoare juridica unor dispozitii normative in vigoare; aplicarea unei legi inainte de intrarea ei in vigoare.

Al cincilea motiv de recurs se refera la nesocotirea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii. Acest motiv vizeaza neregularitati de ordin procedural si care sunt sanctionate cu nulitatea de catre codul de procedura civila. Sunt mentionate doua ipoteze distincte de nulitate: nesocotirea formelor legale si intocmirea actului de procedura de catre un functionar necompetent.

Al saselea motiv de recurs se refera la faptul ca instanta a acordat mai mult decat s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut. Acest motiv constituie si un temei pentru ca partea interesata sa solicite revizuirea hotararii. Acest al saselea motiv cuprinde doua ipoteze distincte: un caz de plus petita, cand instanta a acordat mai mult decat s-a cerut (acordarea de pilda a unei despagubiri mai mari decat cea solicitata de reclamant), si un caz de extra petita, cand instanta s-a pronuntat asupra unui lucru care nu s-a cerut (instanta a acordat si daune interese intr-o actiune reala desi acestea nu s-au solicitat de reclamant).

Al saptelea motiv de recurs se refera la faptul ca hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii. Nemotivarea constituie un motiv de casare nu numai atunci cand nu se arata motivele pe care se sprijina decizia judecatorului, ci si atunci cand hotararea cuprinde motive contradictorii ori straine de natura cauzei. Motivele contradictorii si cele straine de obiectul sau natura cauzei echivaleaza, astfel cum se considera in mod constant in doctrina, cu o nemotivare. Ipostazele in care se poate ajunge la o nemotivare, asa cum sunt stabilite de catre codul de procedura civila sunt cele mai diferite: existenta unei contrarietati intre considerentele hotararii, in sensul ca din unele rezulta netemeinicia actiunii, iar din altele faptul ca actiunea este fondata; prezentarea in exclusivitate a unor considerente straine de natura pricinii. Jurisprudenta a stabilit ca motivarea sumara si confuza echivaleaza deopotriva cu o nemotivare.