Nulitatea Actului Juridic

Cauzele care atrag nulitatea absoluta sunt urmatoarele:

1. încalcarea regulilor privind capacitatea civila a persoanelor în cazurile:

a) nerespectarea unei incapacitati speciale, impuse pentru ocrotirea unui interes obstesc.

Aceste incapacitati constau fie în interdictia de a încheia anumite acte juridice civile, fie în interdictia de a dobândi anumite drepturi sau obligatii si sunt instituite de legiuitor din considerente de ocrotire a intereselor anumitor categorii de persoane, data fiind situatia speciala în care se afla .

Asemenea incapacitati sunt prevazute atât în Codul civil cât si în alte acte normative. Astfel, art. 806 Cod civil stabileste “minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune nici într-un fel”, prin donatie sau testament, de bunurile sale, iar art. 807 Cod civil prevede ca “minorul de 16 ani poate dispune prin testament si numai pentru jumatate de care dupa lege poate dispune majorele”. Alte incapacitati speciale sunt prevazute si în art. 1308 si art. 1309 Cod civil. De asemenea, în art. 68 din Legea nr. 18/1991, la aliniatul 1 se spune ca “personele fizice care nu au cetatenia romanâ si domiciliul în România, precum si persoanele juridice care nu au cetatenia româna si sediul în România, nu pot dobândi în proprietate terenuri de orice fel prin acte între vii”.

b) lipsa capacitatii de folosinta a persoanei juridice.

Una din conditiile de validitate a actului juridic civil este capacitatea de a încheia actul. Neîndeplinirea acestei conditii, adica încheierea actului juridic civil de catre o unitate care se gaseste în faza dobândirii personalitatii juridice sau a lichidarii, acte care nu se încadreaza în dispozitiile art. 33, alin. 3 din Decretul 31/1954 (depasesc cerinta ca persoana juridica sa ia fiinta în mod valabil), va atrage nulitatea absoluta a actului juridic respectiv .

c) nerespectarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice.

Principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice se defineste ca fiind regula de drept civil potrivit careia, persoana juridica nu poate dobândi, prin acte juridice, decât acele drepturi si obligatii care sunt în concordanta cu scopul ei. Aceasta regula este consacrata în art. 34 din Decretul 31/1954 unde se spune, la alineatul 1 ca “persoana juridica nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înfintare sau statut”, iar în alineatul 2 ca “orice act juridic care nu este facut în vederea realizarii acestui scop este nul”.

Prin urmare principiul specializarii capacitatii de folosinta limiteaza aceasta capacitate, restrânge continutul ei la concordanta dintre capacitatea persoanei juridice si scopul ei, depasirea acestei sfere fiind sanctionata cu nulitatea absoluta a actelor juridice încheiate .

2. lipsa totala a consimtamântului, cum este cazul erorii-obstacol(error in negotio si error in corpore).

Potrivit art. 953 Cod civil “consimtamântul nu este valabil când este dat prin eroare”.