Sistemul juridic polonez

În majoritatea statelor membre există diferite categorii de instanțe. În general, trei tipuri principale de instanțe pot fi identificate:

- instanțe judecătorești de drept comun;

- instanțe specializate; și/sau

- instanțe competente în materie de drept constituțional.

De obicei, instanțele judecătorești de drept comun se ocupă de litigii în materie civilă (și anume litigii între cetățeni și/sau societăți) și/sau în materie penală. În plus, numeroase state membre au înființat instanțe care au competențe specifice, cum ar fi litigiile între autorități publice și cetățeni sau societăți (litigii de natură administrativă etc.).

De asemenea, în diferite state membre există o instituție sau o instanță care asigură respectarea Constituției acestora. Multora dintre aceste instanțe sau instituții li se poate solicita să verifice dacă o anumită lege sau legislație este conformă cerințelor constituționale. Unele dintre acestea pot să judece cauze individuale, dar, de obicei, doar ca instanță de ultim grad de jurisdicție.

Izvoare de drept

Izvoarele de drept în Polonia sunt Constituția, statutele, acordurile internaționale ratificate și regulamentele. Constituția este considerată cel mai important izvor de drept din Polonia. Aceasta cuprinde informații privind sistemul de drept din Polonia, organizarea instituțională, sistemul judiciar și autoritățile locale. De asemenea, include și libertățile și drepturile politice. Constituția care are în prezent caracter obligatoriu a fost adoptată în 1997. Textul Constituției Poloneze este disponibil pe site-ul web al Camerei Inferioare a Parlamentului din Polonia (Sejm) în limbile poloneză, engleză, germană, franceză și rusă.

Raporturile dintre principalele autorităţi statale

Conform Constituţiei, Polonia este o republică în care puterea supremă este exercitată de popor. Sistemul de guvernare al Republicii Polone are la bază principiul separării puterilor în stat, al echilibrului dintre puterea legislativă, executivă și judecătorească. Parlamentul este bicameral, alcătuit din Dietă (Sejm) și Senat, și exercită întreaga putere legislativă. Împreună, ambele Camere formează Adunarea Naţională. Dieta este alcătuită din 460 de deputaţi aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat pe baza principiului reprezentării proporţionale. Senatul este alcătuit din 100 de senatori aleși prin vot universal, direct, egal și secret. Atât Dieta, cât și Senatul sunt alese pentru un mandat de patru ani. Vârsta minimă pentru a candida la Senat este de 30 de ani, iar la Dietă de 21 de ani. Nicio persoană nu poate candida în mod simultan pentru Dietă și Senat. Membrii Parlamentului nu răspund pentru activitatea legată de exercitarea mandatului lor, nici pe durata acestuia și nici după expirarea acestuia. În privinţa acestor activităţi, ei sunt responsabili doar în faţa Camerei din care fac parte și, în cazul în care se aduce atingere drepturilor terţilor, aceștia pot fi trași la răspundere în faţa unei instanţe judecătorești doar cu acordul Camerei din care fac parte.

Tipuri de instrumente legislative

Statutele sunt instrumente cu caracter obligatoriu universal care reglementează aspecte importante. Orice aspect poate face obiectul statutelor. În anumite cazuri, Constituția impune obligația de a reglementa o anumită chestiune printr-un statut: de exemplu, bugetul sau statutul juridic al cetățenilor.

În conformitate cu Constituția Poloneză, unele din acordurile internaționale (umowy międzynarodowe), înainte de a fi ratificate, trebuie să fie confirmate de un statut, care trebuie să fie adoptat de parlament și semnat de Președinte. Acestea includ chestiuni precum alianțe; tratate politice sau militare; libertățile, drepturile și obligațiile cetățenești; calitatea de membru în organizații internaționale, precum și alte aspecte reglementate de Constituție.

Regulamentele sunt adoptate de către organele guvernamentale prevăzute în Constituție, conform puterilor conferite de statut.