Soluții de Netrimitere în Judecată

Dacă actele premergătoare au caracter extraprocesual, urmărirea penală are caracter procesual (este prima fază a procesului penal). Aceasta are menirea de a pregăti înaintarea dosarului în faza de judecată pentru atingerea scopurilor procesului penal. Presupune un complex de activităţi procesuale şi procedurale, începând cu primul moment al declanşării procesului: inceperea urmăririi penale (ad quo) şi terminând cu ultimul moment (ad quem) al urmăririi penale, care coincide cu trecerea cauzei în faza procesuală de judecată: trimiterea în judecată.

Urmărirea penală corespunde unei proceduri penale comune, derogarea fiind permisă doar în cazul excepţional prevăzut de art. 279 (2), lit. a) , C.pr.pen., în care plângerea prealabilă a persoanei vătămate se adresează direct instanţei. Ea nu este condusă de judecători (în general), ci titularul unic al UP este Ministerul Public, reprezentat de procuror. UP se realizează nu numai de către Ministerul Public, ci şi de organele de cercetare penală. În mod excepţional, în cazul faptelor de corupţie prevăzute de Legea 78/2000, urmărirea penală se efectuează şi de ofiţerii de poliţie judiciară.

Particularităţile urmăririi penale sunt:

- nepublicitatea (publicitatea limitată);

- necontradictorialitatea;

- caracterul preponderent scris.

Există incidente procesuale care întrerup cursul normal al procesului cu caracter definitiv, fără ca, în acelaşi timp, să conducă la acte ce intră în puterea de lucru judecat, în baza legii. Este vorba de aşa-numitele soluţii de neurmărire sau netrimitere în judecată.

Deşi în practică sunt numite soluţii procesuale, în realitate ele nu trebuie considerate astfel. Procurorul nu are competenţa de a soluţiona o cauză penală, competenţa exclusivă aparţinând jurisdicţiei de judecată. Pe parcursul urmăririi penale pot surveni anumite situaţii sau împrejurări care justifică stingerea urmăririi penale, impiedicând înaintarea dosarului instanţei de judecată. Ele au la baza principiul după care unicul titular al urmăririi este Ministerul Public. În materie penală, un dosar poate ajunge in faţa unui judecator, numai dacă procurorul dispune acest lucru. Aceste cazuri de stingere a urmăririi penale sunt prevăzute expres în art. 10 C.pr.pen. Ele conduc în cursul urmăririi penale la următoarele rezolvări:

1. Încetarea urmăririi penale

Se poate dispune numai de către procuror, fie la propunerea organelor de, fie din oficiu, în cazurile prevăzute în art. 10, lit. f) - j), C.pr.pen., cu excepţia celui prevăzut la lit. i), prin rezoluţie sau prin ordonanţă.

Regula generală este că ori de câte ori legea prevede expres se dă ordonanţă, iar atunci când legea nu prevede se dă rezoluţie.

Cu toate acestea, în toate cazurile în care există inculpat procurorul trebuie să se pronunţe prin ordonanţă. În privinţa învinuitului, de regulă, încetarea urmăririi penale se dispune prin rezoluţie, în timp ce în privinţa inculpatului se dă întotdeauna ordonanţa de încetare a urmăririi penale.

Ordonanţa de încetare a urmăririi penale este un act complex şi cu forţă superioară. Legea prevede că ordonanţa trebuie să curpindă obligatoriu menţiuni referitoare la revocarea măsurilor preventive şi asigurătorii instituite pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

Dacă învinuitul sau inculpatul este arestat prin insăşi efectul încetării urmăririi penale, trebuie să se constate încetarea de drept a măsurilor preventive. Dacă măsurile asigurătorii se iau pentru repararea pagubei produsă prin infracţiune, ele ramân valabile 30 de zile de la data comunicării ordonanţei pentru ca partea civilă să formuleze acţiunea civilă în faţa instanţei civile.

Procurorul nu va putea dispune prin ordonanţă asupra desfiinţării totale sau parţiale a unui înscris, ca modalitate de reparare a prejudiciului. Ordonanţa va curpinde menţiunea referitoare la restituirea cauţiunii, la confiscarea specială în folosul statului, la celelalte măsuri de siguranţă şi menţiunea referitoare la cheltuielile judiciare avansate de stat pentru efectuarea urmăririi penale.

Întotdeauna ordonanţa de încetarea a urmăririi penale se comunică părţilor procesului penal. Diferenţa dintre o ordonanţă şi o rezoluţie este că rezoluţia se comunică numai persoanei ce a facut plângerea, în timp ce ordonanţa se comunică tuturor persoanelor interesate.