Subiecte drept administrativ

1. Noțiunea de administrație publică în sens material și în sens formal.

În sens material, prin administrație publică înțelegem acea activitate de organizare a executării și de executare în concret a legii, realizată prin acțiuni cu caracter de dispoziție sau acțiuni cu caracter de prestație.

În sens formal, administrația publică poate fi înțeleasă ca un sistem de organe, de instituții cuprinzând diverse structuri administrative care realizează activitatea de organizare a executării și de executare în concret a legii.

2. Principiul legalității.

Principiul legalității constă în faptul că toate dispozițiile pe care le ia statul trebuie să fie date pe cale generală și impersonală și că toate actele individuale ale statului trebuie făcute în baza și în conformitate cu dispozițiile anterioare. Acest mod de definire vizează conformitatea actelor administrative, ca acte ale administrație publice, cu legea ca act al puterii legislative.

Acest principiu stă la baza controlului de legalitate al administrației publice, incluzând și posibilitatea ca cel nemulțumit să se adreseze justiției pentru verificarea legalității actelor administrative.

3. Principiul proporționalității.

Principiul proporționalității presupune manifestarea proprie de voință a administrației publice, raporturile de drept administrativ fiind caracterizate de inegalitatea părților. Promovarea interesului public se poate realiza și se realizează deseori chiar cu încălcarea interesului privat. Într-o astfel de stare de drept, principiul proporționalității se impune cu necesitate și obligă la echilibru.(aceasta cu atât mai mult în situații excepționale: calamități, epizootii)

4. Principiul permanenței și continuității.

Principiul permanenței și continuității exprimă necesitatea organizării și derulării continue a activității administrației publice, atât în latura sa materială cât și în latura formală. Este nevoie de continuitate atât în realizarea serviciilor publice cât și în activitatea de organizare a executării și executare în concret a legii.

5. Principiul transparenței decizionale.

Scopul acestui principiu este sporirea gradului de responsabilitate a administrației publice față de cetățean, ca beneficiar al deciziei administrative și stimularea paticipării active a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor administrative și în procesul de elaborare a actelor administrative.

Pentru asigurarea transparenței decizionale este necesar să se respecte următoarele reguli:

a) informarea prealabilă , din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes public ce urmează să fie dezbătute de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și asupra proiectelor de acte normative;

b) consultarea cetățenilor și a asociațiilor legal constituite,la inițiativa autorităților publice, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative;

c) participarea activă a cetățenilor la luarea deciziilor administrative și în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative cu respectarea următoarelor reguli:

- ședințele autorităților și instituțiilor publice să fie publice;

- dezbaterile vor fi consemnate și făcute publice;

- minutele acestor ședințe vor fi înregistrate, arhivate și făcute publice, în condițiile legii.

6. Principiul bunei administrări.

Conform acestui principiu, autoritățile publice, instituțiile publice și celelalte unități prevăzute de lege sunt datoare să își desfășoare activitatea în realizarea interesului general, cu un grad ridicat de profesionalism, în condiții de eficiență, eficacitate și economicitate a folosirii resurselor.

7. Dreptul administrativ.(definiție și trăsături)

Definiție: Dreptul administrativ este ramura dreptului public care reglementeză, concret sau cu valoare de principiu, relațiile sociale din sfera administrației publice, precum și pe cele de natură conflictuală dintre autoritățile administrației publice sau structurile private , învestite cu autoritate publică, pe de o parte, și cei vătămați în drepturile lor prin actele administrative ale acestor autorități, pe de altă parte.

Trăsături : Dreptul administrativ este o ramură distinctă a dreptului public care cuprinde norme juridice care reglementează relații sociale:

- din sfera administrației publice;

- în legătură cu punerea în executare a legii, prin acte de putere politică;

- de natură conflictuală dintre autoritățile administrației publice sau structurile private;

- de natură conflictuală dintre autoritățile administrației și cei vătămați în drepturile lor prin actele administrative ale acestor autorități;

- care se formează în legătură cu organizarea și exercitarea competenței în sistemul administrației publice.

8. Izvoarele dreptului administrativ.

Izvoarele dreptului administrativ pot fi definite ca forme în care se exprimă mornele dreptului administrativ, care nasc, modifică sau sting raporturi de drept administrativ.

În raport de autoritatea de la care provin și, implicit, de forța lor juridică, sunt considerate de doctrina juridică izvoare formale ale dreptului administrativ următoarele:

a) Constituția României și legile constituționale.

- Constituția este cel mai important izvor de drept administrativ;

- cuprinde norme referitoare la organizarea principalelor autorități ale administrației publice de stat sau locale și la raporturile dintre acestea și cetățeni;

- legile constituționale sunt izvor de drept administrativ în măsura în care au ca obiect relații sociale din sfera administrației publice.

b) Legea

- este cel de-al doilea izvor de drept administrativ în ordinea forței juridice, cu cele două specii ale sale legea organică (reglementată de art. 73(3) din Constituție) și legea ordinară ce intervine pentru reglementarea altor domenii decât cele rezervate legilor organice.

c) Decretele Președintelui României

- sunt considerate izvor de drept administrativ în măsura în care au caracter normativ și cuprind norme de drept administrativ.

d) Ordonanțele Guvernului

- se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare(delegare legislativă);

- au forță juridică egală cu legea;

- majoritatea sunt izvoare de drept administrativ în măsura în care cuprind norme de drept administrativ și au caracter normativ.

e) Hotărârile Guvernului

- se emit pentru organizarea executării legilor;

- sunt acte administrative;

- cuprind norme care să faciliteze și să asigure corecta aplicare a legii.

f) Ordinele și instrucțiunile miniștrilor și ale conducătorilor celorlalte autorități ale administrației publice centrale de specialitate.

- necesită caracter normativ pentru a fi izvoare de drept administrativ.

g) Ordinele cu conținut normativ ale prefecților

h) Deciziile emise de conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale

- sunt izvoare ale dreptului administrativ în măsura în care nasc modifică sau sting raporturi de drept administrativ.

i) Hotărârile Consiliilor județene, municipale, orășenești și comunale

- au caracter normativ.

j) Dispozițiile primarilor

- având caracter individual nu pot fi izvoare de drept administrativ; prin excepție pot fi izvoare doar acele dispoziții care au caracter normativ.

k) Principiile generale ale dreptului administrativ

l) Tratatele și convențiile internaționale

- în măsura în care prin ratificare de către Parlament sau, după caz, aprobare a Guvernului devin executorii în ordinea juridică internă și cuprin norme administrative.