Victimizarea - Introducere în sistemul de justiție penală

Mendelsohn (1963) descrie victimizarea ca fiind opusul criminalității. Criminalitatea se referă la starea, calitatea sau fapta de a fi criminal. Prin urmare, victimizarea se referă la starea, calitatea sau fapta de a fi victimă. Scopul acestui capitol este de a descrie ce înseamnă acest lucru într-un sens aplicat - ce implică victimizarea, victimele ce intră în sistemul de justiție penală și crearea unei evidențe a dovezilor.

Pentru înțelegerea acestei fațete a victimizării sunt necesare eforturile victimologilor din cel puțin două motive. Mai întâi, contextualizează înregistrarea informațiilor disponibile sau venite direct de la victime; sunt detaliate și rapoarte de către victime. Acest context ajută la determinarea importanței pe care o punem în ceea ce poate sau nu poate fi găsit în evaluările noastre. Cu cât știm mai mult despre ceea ce este implicat în crearea documentației legate de victime, cu atât vor fi mai asociate judecățile noastre. În al doilea rând, dacă nu ai fost victima unei infracțiuni sau nu lucreazi îndeaproape cu victimele în sistemul de justiție, singurele cadre referințiale care îți vin în minte sunt imagini reziduale din film și televiziune. Aceasta este o caracteristică a disponibilității euristice.

După cum explică Sunstein (2005, 990-991), oamenii nu sunt întotdeauna atât de critici în mod deliberat. De fapt, mulți sunt leneși din punct de vedere intelectual, având la cunoștință numai explicațiile și motivele din vecinătatea lor cognitivă imediată.

Este bine cunoscut faptul că persoanele nu prelucrează întotdeauna bine informațiile. Ei folosesc euristicile care îi duc la erori previzibile; sunt de asemenea, supuse unor prejudecăți identificabile, care produc erori. Literatura analizează rolul acestor euristice și relația lor cu legea și politica. De exemplu, majoritatea oamenilor urmează reprezentativitatea euristică, în conformitate cu judecăți de probabilitate care sunt influențate de evaluări de asemănare (măsura în care A "arata ca" B). Reprezentarea euristică explică ceea ce Paul Rozin și Carol Nemeroff numesc "simpatic gândirea magică ", incluzând convingerile că unele obiecte au proprietăți contagioase și cauzează asemănarea cu efectele lor. Reprezentativitatea euristică funcționează adesea bine, dar poate duce și la greșeli severe. Oamenii se înșeală, de asemenea, deoarece folosesc disponibilitatea euristică pentru a răspunde întrebărilor dificile despre probabilitate. Când oamenii folosesc această euristică, răspund la o întrebare întrebând dacă le vin imediat în minte exemple de probabilitate.

Disponibilitatea euristică este în joc atunci când judecățile sunt făcute mai degrabă pe baza a ceea ce se pot aminti decât pe informații complete sau reale. Tindem să o folosim pentru a judeca comunitatea, frecvența sau probabilitatea evenimentelor. Nu există pur și simplu o influență mai mare a disponibilitații euristice ca filmul și televiziunea Mass-media oferă exemple false sau distorsionate care sunt considerate a fi corecte în absența cunoștințelor actuale.

Asta poate include ideea că victimele sunt slabe, neajutorate, pasive și fără deficiențe. Sau poate include exact opusul.

În studiul nostru cu privire la victime, trebuie să trecem dincolo de prototipurile bazate pe influența pieții și pe stereotipurile culturale; trebuie să înțelegem care sunt victimele și care este momentul în care intră în sistemul justiției. Trebuie să știm lucrurile care trebuie clarificate, modul în care sunt percepute și tratate și cum informația despre ei se colectează și se diseminează. Acest capitol va încerca să abordeze unele dintre aceste probleme.

În primul rând, vom discuta despre ce este nevoie pentru a deveni o victimă în justiția penală. Apoi vom atinge pe scurt rolul punerii în aplicare a legii și scopul avocaților victimei. Apoi, va fi o revizuire a contactului pe care îl pot avea victimele cu martori, servicii de urgență și poliție. Conceptele de martor, apatie, dubla victimizare și datoria de îngrijire vor fi discutate. Capitolul se va încheia cu o evaluare a fragilității datelor privind victimele infracțiunilor, care se colectează pe baza documentelor ulterioare.