Evaluarea Economică a Resurselor Funciare Agricole

EVALUAREA ECONOMICA A

RESURSELOR FUNCIARE AGRICOLE

Evaluarea economica a terenurilor agricole reprezinta o conditie esentiala si obligatorie pentru organizarea si valorificarea superioara a pamântului în vederea realizarii obiectivului principal al politicii funciare actuale si anume realizarea unor structuri eficiente ale exploatatiilor agricole din România.

I. Importanta pamântului în agricultura:

- Pamântul constituie suport al activitatii din agricultura;

- Pamântul reprezinta elementul determinant al capitalului agricol;

- Pamântul este element important al proprietatii:

- Terenul agricol detine 2/3 din fondul funciar total al tarii;

- Prin exploatarea pamântului se asigura securitatea agroalimentara a populatiei ;

- Eficienta economica a pamântului determinata de legaturile indisolubile care se stabilesc între pamânt – proprietate – exploatare.

II. Scopul evaluarii economice a resurselor funciare agricole:

La nivel microeconomic:

- cele mai frecvente situatii când se realizeaza estimarea valorii terenurilor agricole sunt: vânzare – cumparare, comasari de terenuri, împrumuturi cu ipoteca, intrare sau iesire din indiviziune, succesiune, arendare, actionariat

- în urma stabilirii valorii terenurilor agricole va fi posibila includerea acestora în patrimoniul unitatilor agricole

La nivel macroeconomic:

- va fi posibila includerea valorii terenurilor agricole în avutia nationala

- stabilirea valorii terenurilor agricole va reprezenta baza de orientare a politicilor agricole (stabilirea impozitului funciar, acordarea de subventii producatorilor agricoli)

- va constitui principala orientare în stabilirea pretului de vânzare – cumparare a pamântului pe piata funciara

III. Metodologia utilizata pentru evaluarea economica a terenurilor agricole

Valoarea terenului se va determina pe cele 5 categorii de folosinta: arabil, pasuni, fânete, vii, livezi, precum si pe zone de favorabilitate stabilite prin studii de specialitate realizate de Institutul de Cercetari Pedologice si Agrochimice.

Astfel, terenul agricol din România este împartit în 5 zone agropedoclimatice dupa cum urmeaza:

- zona I: Constanta, Braila, Ialomita, Ilfov, Giurgiu, Calarasi, Teleorman, Olt, Dolj, Mehedinti;

- zona II: Tulcea, Galati, Vrancea, Buzau, Prahova, Satu-Mare, Bihor, Arad, Timis;

- zona III: Botosani, Suceava, Neamt, Iasi, Vaslui, Bacau, Dâmbovita, Arges;

- zona IV: Cluj, Mures, Alba, Sibiu, Hunedoara, Brasov, Covasna

- zona V: Maramures, Salaj, Bistrita-Nasaud, Harghita, Vâlcea, Gorj, Caras-Severin;

În stabilirea valorii economice a terenurilor agricole nu se va avea în vedere diferentele rezultate din raporturile de proprietate si de dimensiunile exploatatiilor agricole.

Aplicatiile din cadrul acestei lucrari se vor realiza pe baza metodei capitalizarii rentei (arendei), care este considerata una din metodele clasice, principale de determinare a pretului pamântului. Conform acestei metode, formula de determinare a valorii terenului agricol este:

Valoarea terenului =

Renta (arenda) – contributia valorica a capitalului funciar la realizarea profitului brut.

Renta a fost substituita cu arenda, deoarece prima este considerata o notiune economica abstracta imposibil de determinat în activitatea practica.

Arenda reprezinta suma de bani pe care arendasul o plateste proprietarului de teren agricol, pentru obtinerea dreptului de folosinta asupra terenului agricol. Se calculeaza ca procent din valoarea productiei obtinute.

În cadrul lucrarii aplicative, arenda a fost stabilita la 10% din valoarea productiei agricole la unitatea de suprafata. Evident, valoarea ponderala a arendei în venitul net este mult mai mare, aspect care sustine substituirea rentei funciare cu arenda.

Dobânda – care a fost stabilita la 5%, aceasta fiind substituita din punct de vedere metodologic coeficientului de capitalizare.

Trebuie facuta precizarea ca dobânda a fost dimensionata în exemplul nostru pentru situatia când economia României va functiona în conditii de normalitate, iar procesul inflationist nu se va manifesta, sau se va manifesta într-o masura foarte mica.