Politici de Mediu

2. DEZVOLTAREA DURABILÃ sI MANAGEMENTUL

ENERGIEI

M. POPESCU

2.1. Dezvoltarea durabilã

Dacã ecologia si dezvoltarea economicã au fost considerate un timp

antagonice, dupã Conferinta de la Rio de Janeiro din 1992, s-a inventat si s-a lansat

ca o sintagmã esentialã idea dezvoltãrii durabile, bazatã pe posibila

complementaritate a solutiilor economice si a celor ecologice pentru dezvoltarea

umanã. [1] – [8].

"Dezvoltarea durabilã este un proces în continuã evolutie care urmãreste

perfectionarea economiei, a societãtii si a conditiilor de mediu pentru beneficiul

generatiei actuale si al celor viitoare" [9] . Aceastã definitie, mai cuprinzãtoare

decât cea oferitã de raportul Brundtland al ONU din 1987, evidentiazã de la bun

început complexitatea deciziilor cu care se confruntã legiuitorii, guvernele si

ansamblul populatiei si sugereazã o explicatie implicitã a întârzierii si greselilor

observabile în acest domeniu.

De fapt, ecologia si economia au, din punct de vedere etimologic, aceeasi

rãdãcinã din limba greacã ”oikos” si amândouã sunt, în primul rând, modalitãti de

abordare a unor probleme care ne afecteazã direct în egalã mãsurã: managementul

mediului si gestiunea mijloacelor implicate în functionarea colectivitãtilor umane,

de la grupãrile familiale pânã la cea globalã.

Pe de altã parte, forta electoralã a ecologistilor este în continuã crestere si,

dacã la începuturile miscãrii lor au avut o doctrinã a limitãrilor si a negatiilor,

perceputã doar ca o piedicã în calea mult râvnitei dezvoltãri economice, acum ei

s-au implicat în conceperea organizãrii unui alt stil de viatã si sunt prezenti cu

solutii viabile în toate domeniile stiintei si politicii economice.

În cercetarea conditiilor ce trebuie îndeplinite pentru realizarea efectivã a

dezvoltãrii durabile este necesar sã se porneascã de la faptul incontestabil cã însãsi

existenta oamenilor este un rezultat al succesului relatiilor lor cu mediul.

Relatiile acestea s-au complicat în ultimele câteva mii de ani prin

diversificarea activitãtilor umane, care se pot regrupa în:

• activitãti conduse, având rezultate utile si altor oameni decât executantilor

directi, deci activitãti economice, desfãsurate în structuri organizatorice;

• activitãti independente de dispozitiile altora, deci discretionare sau libere.

Comune ambelor categorii de activitãti sunt:

- consumul de materii prime si de energie din mediul înconjurãtor ;

- evacuarea de reziduuri, deseuri si emisii diverse în mediu.

Figura 2.1 sintetizeazã atât relatiile oamenilor cu mediul în cele douã

ipostaze ale existentei noastre, timpul consacrat activitãtilor economice cu rezultate

cuantificabile si, respectiv, timpul discretionar, de odihnã sau activitãti ce nu

urmãresc profitul material, cât si unele bucle ce apar prin folosirea unei pãrti din

produsele activitãtilor economice în realizarea altor produse, si reciclãrii unei pãrti

din reziduurile, deseurile sau emisiile acestei activitãti.

MATERII PRIME,

ENERGIE

MATERII PRIME

ENERGIE

EMISII, EFLUENtI,

REZIDUURI,

DESEURI

EMISII,EFLUENtI

REZIDUURI

MEDIUL LOCAL

SI GLOBAL

POPULATIA IN

ACTIVITATI LIBERE

POPULATIA IN

ACTIVITATI ECONOMICE

PRODUSE si SERVICII

Figura 2.1. Relatiile între actorii dezvoltãrii durabile

2.2. Tendintele moderne ale dezvoltãrii economice durabile în

contextul fortelor conducãtoare ale evolutiei "naturale" a

omenirii

Evolutia naturalã a omenirii este definitã ca suita de transformãri socialeconomice

înregistrate de populatie înainte si /sau în afara influentelor unor reguli

impuse de organizatii tribale, religioase sau statale.

Fortele conducãtoare ale evolutiei "naturale" a omenirii s-au constatat cã

sunt sexul, ca activitate procreativã, fundamentalã pentru evolutia demograficã, si

resursele naturale si androgene disponibile si accesibile, transformabile si

utilizabile datoritã capacitãtii intelectuale umane (sau gratie unor întâmplãri

fericite).

Rezultatele posibile ale interactiunilor acestor forte si tendinte sunt

prezentate sintetic în diagrama din figura 2.2.

Dacã se acceptã ca o realitate inconturnabilã evolutia demograficã

ascendentã, în conditiile uneia dintre tendintele moderne (declarate) ale dezvoltãrii

economice durabile, si anume globalizarea (figura 2.2, cadranul I), denumire

sinteticã a generalizãrii pe plan mondial a liberalismului agresiv, a initiativei si

proprietãtii private garantate de administratiile statale, aceasta presupune:

• cresterea consumului individual de produse si de servicii, inclusiv de

energie, astfel încât producãtorii sã poatã folosi beneficiile de scalã;

• maximizarea productivitãtii capitalurilor concentrate de /în societãti sau

firme specializate pe categorii de utilitãti (electricitate, gaze naturale, petrol,

cãrbune etc.).