Bazele economice ale decontărilor și finanțărilor internaționale

1. Esenta si particularitătile decontărilor internationale.

Natura si derularea decontărilor internationale sînt legate de dezvoltarea si

internationalizarea producerii si desfacerii mărfurilor (lucrărilor, serviciilor). În ele

se concretizează o formă deosebită de miscare a valorilor în circuitul international

din cauza necorespunderii timpului producerii, desfacerii si achitării mărfurilor, la

fel din cauza neomogenizării pietei de desfacere. Decontările internationale

cuprind în primul rînd comertul cu mărfuri si servicii, la fel operatiunile

necomerciale, creditele si miscarea capitalului între tări, inclusiv relatiile legate de

constructia obiectelor peste hotare si alocarea de ajutor economic tărilor care

necesită. Cea mai mare parte a tuturor decontărilor internationale se efectuează în

procesul de intermediere a relatiilor comerciale internationale.

Operatiunea comercială internatională începe cu vînzarea mărfii de către cel

ce exportă celui ce importă. Procesul de vînzare reprezintă în sine schimbul

mărfurilor contra unui echivalent bănesc. Din punct de vedere juridic acesta este un

act prin care o anumită proprietate (marfa) este transmisă de către o parte

(vînzătorul) altei părti (cumpărătorului) în schimbul unei valori. Luînd ca bază

relatia renumită a circuitului marfar formulată de K. Marx „mărfuri – bani -

mărfuri”, presupunem că pe de o parte decontările reprezintă etapa finală a

procesului de producere si desfacere, pe parcursul căruia are loc recunoasterea

socială a necesitătii produsului, se recompensează consumurile privind producerea

lui, la fel se creează si se distribuie venitul. Pe de altă parte, decontările reprezintă

etapa start al următorului ciclu de productie, contribuie la sustinerea reproductiei

normale continue. Plus de aceasta, venitul, obtinut ca rezultat al derulării

decontărilor comerciale internationale, permite de lărgit si dezvoltat procesul de

productiei, de perfectionat tehnologiile de productiei.

Decontările comerciale internationale – reprezintă decontările persoanelor

fizice si juridice (corespunzător rezidente si nerezidente), ce se află pe teritoriul

unei tări, cu persoanele fizice sau juridice , aflate pe teritoriul altor state, pentru

mărfurile sau serviciile achizitionate. Cea mai mare parte a decontărilor

internationale se efectuează prin transferuri. În acest caz ca intermediari evoluează,

ca regulă, băncile sau alte organizatii de creditare în care sînt deschise conturile

corespunzătoare ale participantilor la relatiile comerciale internationale.

Subiectii de bază ale decontărilor internationale sînt exportatorii,

importatorii si băncile ce-i deservesc. Ei intră în anumite relatii, legate de miscarea

documentelor marfare si perfectarea operatională a plătilor. În aceste conditii rolul

de bază în decontările internationale apartine băncilor. Gradul influentei lor asupra

decontărilor internationale depinde de scara relatiilor internationale ale tării

respective, capacitatea de cumpărare ale monedei ei nationale, specializarea sau

universalizarea băncilor, starea lor financiară, reputatia în afaceri, reteaua de filiale

si relatiile corespondente. O influentă deosebită asupra derulării decontărilor

internationale are dezvoltarea generală a institutiilor creditar-bancare din tară, la fel

practica bancară si traditiile, caracteristice unei anumite tări sau regiuni.

În anii 90 are loc procesul de atragere a băncilor comerciale din Moldova (si

alte tări CSI) în sistemul mondial de decontări internationale. Pînă la reforme

decontările internationale se efectuau preponderent prin intermediul Băncii de

relatii externe ale URSS. Reformarea economiei, însotită de dezvoltarea insistentă

a sistemului bancar national, stabilirea relatiilor corespondente directe cu băncile

din exterior, permite băncilor din tară desinestătător să efectueze operatii de

decontare internationale. Însă în etapa de start ale derulării acestor operatii multe

bănci nu posedau cunostinte si o practică suficientă în domeniul decontărilor

internationale , la fel nu aveau nivelul necesar al automatizării si înzestrării

tehnice. Ca rezultat decontările internationale se efectuau insuficient de efectiv,

lipsea operativitatea necesară si profesionalismul, care la rîndul său conduceau la

consumuri suplimentare ale băncilor si pierderea clientilor.

Tendinta băncilor autohtone către ridicarea nivelului deservirii clientilor în

domeniul decontărilor se exprimă prin petrecerea unor măsuri complexe, orientate

la perfectionarea activitătii de decontare. Către ele se referă: Organizarea

stagierilor pentru lucrătorii bancară peste hotare, automatizarea proceselor prin

intermediul conectării la asa sisteme electronice ca SWIFT (society for Worldwide

Interbank Financial Telecommunication), IFDEX (International Factors Data

Exchange) si altele, introducerea cartelelor electronice în decontările persoanelor

fizice si juridice, orientarea la standardizarea si unificarea decontărilor pentru

deservirea activitătii economice externe, în corespundere cu practica mondială

bancară