Extras din seminar

În cei peste cincizeci de ani de economie centralizata, sistemul economic centralizat si-a dovedit incapacitatea de a satisface aspiratiile membrilor societatii. Recunoasterea acestui fapt a condus la necesitatea înlocuirii sistemului. Experienta tarilor dezvoltate a demonstrat ca economia de piata reprezinta solutia oportuna. Trecerea la economia de piata, presupune instituirea mecanismelor specifice unei astfel de economii. Un astfel de mecanism îl reprezinta piata de capital.

Piata de capital este astÎzi o realitate întâlnitÎ în orice economie modernÎ. Este o piatÎ a cÎrei necesitate este de necontestat, o structurÎ extrem de dinamicÎ si inovativÎ, în permanentÎ adaptare la mediul economic si în acelasi timp factor de influentÎ al acestuia, generatoare de oportunitÎti si în egalÎ mÎsurÎ de risc pentru toate categoriile de participanti la activitatea economicÎ, fiind o replicÎ a unei economii nationale la scarÎ restrânsÎ, dar totusi deosebit de reprezentativÎ.

TributarÎ conditiilor în care s-a format si dezvoltat, piata de capital reuneste sub aceasta sintagmÎ conceptii diferite. Conceptia continental-europeanÎ atribuie acestei piete o structurÎ mai cuprinzÎtoare, continând piata monetarÎ, piata ipotecarÎ si piata financiarÎ. În conceptia anglo-saxonÎ, pe care practica economicÎ a adoptat-o si în tara noastrÎ, piata de capital este o componentÎ a pietei financiare alÎturi de piata monetarÎ si de piata asigurÎrilor.

Specificitatea acestei piete derivÎ din numeroase aspecte, dar definitorii si în acelasi timp delimitative fatÎ de alte componente ale pietei financiare sunt urmÎtoarele trÎsÎturi:

- este o piatÎ specializatÎ în tranzactii cu active financiare pe termen mediu si lung, spre deosebire de piata monetarÎ care oferÎ solutii de finantare prin capitaluri pe termen scurt si mediu;

- este o piatÎ publicÎ, deschisÎ si transparentÎ, în sensul cÎ oricine poate fi participant pe aceastÎ piatÎ, fÎrÎ sÎ existe bariere notabile de intrare sau de iesire, tranzactiile având un caracter public;

- diseminarea informatiilor pe aceastÎ piatÎ, prin volumul sÎu, rapiditate si cu posibilitatea receptÎrii în egalÎ mÎsurÎ de cÎtre toti participantii, este probabil cea mai performantÎ dintre cele existente în structurile unei economii de piatÎ;

- vehiculul de circulatie a capitalului îl reprezintÎ valorile mobiliare, caracterizate prin negociabilitate a pretului si transferabilitate imediatÎ fÎrÎ costuri de tranzactionare relevante;

- tranzactionarea se face prin intermediari, care au un rol esential în conectarea detinÎtorilor sau emitentilor de titluri cu detinÎtorii de capitaluri;

- presupune riscuri atât pentru emitent cât si pentru investitor, specifice fiecÎrui instrument financiar în cauzÎ, dar oferÎ în acelasi timp si solutii complexe de minimizare si dispersare a acestuia, atât al celui financiar cât si al celui operational;

- este o piatÎ organizatÎ, în sensul cÎ tranzactiile se realizeazÎ conform unor principii, norme si reguli cunoscute si acceptate de participanti. Aceasta nu înseamnÎ administrarea pietei, ci reglementarea sa în scopul de a creea sau prezerva conditiile pentru desfÎsurarea concurentei libere, deci un sistem de garantare a caracterului liber si deschis al tranzactiilor.

Formarea si dezvoltarea pietei de capital în România si constituirea formelor organizate ale acesteia (Bursa de Valori Bucuresti si Societatea de BursÎ RASDAQ) reprezintÎ elemente esentiale si inerente ale procesului de restructurare a economiei românesti.