Cauză și Efect în Economie

2.1 RELAŢIILE DE CAUZALITATE ÎN ECONOMIE ŞI PARTICULARITĂŢILE LOR

Situaţiile în care un process economic depinde de un singur factor nu sunt prea frecvente în economie. Dintr-o perspectivă pedagogică este indicat să începem cu abordarea dependeţei în raport de un singur factor, urmând astfel calea frecvent acceptată, de la simplu spre complex.

Dacă am încerca să desprindem din ansamblul relaţiilor din economie acele relaţii care implică un efect şi un factor important, într-o dependenţă care ne aşteptăm să fie de tip liniar, atunci am putea avea în vedere că:

- cererea de alimente strict necesare depinde îndeosebi de numărul populaţiei;

- producţia, în condiţiile în care utilajele sunt aceleaşi, depinde de numărul de ore utilizate efectiv pentru realizarea ei;

- rata dobânzii la băncile comerciale, în condiţii normale pe piaţa monetară, este influenţată de rata dobânzii de referinţă;

- exportul unui produs neschimbat din perspectiva calităţii, desfăşurat în condiţii relativ stabile privind cursul de schimb şi conjunctura economică, depinde de nivelul preţului;

- producţia de porumb, în condiţii pedoclimatice neschimbate dar şi în ce priveşte calitatea seminţei, este influenţată de suprafaţa însămânţată.

Reţinem din toate aceste exemplificări cel puţin două aspecte:

- faptul că dependenţa nu este „totală“ întrucât întîlnim mereu expresia „depinde îndeosebi de“, aspect care implică recunoaşterea existenţei şi a altor cauze de o mai mică importanţă sau prea puţin cunoscute. Aceasta conferă relaţiei un caracter parţial incert, aleator;

- deseori e specificată existenţa unor condiţii care se menţin aceleaşi, ceea ce poate fi valabil „în condiţii de laborator“, dar numai temporar poate fi constatat în viaţa reală pe un segment de cazuri. Aşadar, dependenţa unui proces în raport cu factorul determinant se poate manifesta diferit în decursul timpului, în raport cu gradul de stabilitate al celorlaţi factori importanţi. La aceasta se adaugă influenţa elementului perturbator provocat de cauzele minore, puţin cunoscute, mai mult sau mai puţin accidentale.

Ca urmare a existenţei unor astfel de particularităţi ale dependenţei în raport cu un singur factor, modelul prin care urmărim să exprimăm ceea ce considerăm esenţial într-un proces, trebuie să includă:

- variabila-efect, (notată cu , i=1,2,…,n cazuri, ceea ce permite delimitarea segmentului de cazuri : elemente, perioade de timp);

- variabila cauzală, considerată determinantă pentru procesul analizat (notată cu şi uneori cu ,......)

- relaţia de tip liniar dintre variabila-efect şi variabila cauzală:

(2.1)

-variabila care poate perturba relaţia dintre principalii „actori“, expresie a acţiunii cauzelor minore, prea puţin cunoscute, a căror influenţă poate accentua sau diminua rolul factorului determinant. Acestor abateri (erori), generate de astfel de cauze le rezervăm, de asemenea, un loc în model, şi anume le includem în partea dreaptă a egalităţii sub forma unui termen (notat u, v sau e) care se însumează algebric (cazul modelului aditiv) la „cantitatea explicată“ de factorul determinant. Ca urmare, modelul liniar unifactorial poate fi redat astfel:

(2.2)

În model apar parametrii (constantele, coeficienţii) notaţi a, b (dar şi sau ) care urmează să fie determinaţi corespunzător datelor numerice ce privesc ansamblul (N) de cazuri sau urmează să fie estimaţi dacă datele se referă la un eşantion (n) de cazuri.

2.2 REGRESIA STATISTICĂ, ESTIMAREA PARAMETRILOR ŞI SEMNIFICAŢIE ECONOMICĂ A ACESTORA

Pentru a facilita înţelegerea demersului econometric, dar şi pentru a evidenţia caracterul operaţional al modelului (2.2) abordăm prezentarea metodei de estimare folosind un exemplu apropiat de procesele desfăşurate în economia reală.

Astfel, dacă avem în vedere prezumţia conform căreia numărul populaţiei (x) determină vânzările unui produs de uz current (y), urmărim să verificăm realismul prezumţiei, dar şi să determinăm cât mai riguros în ce măsură modificarea numărului populaţiei cu 10.000 de locuitori provoacă modificări în ce priveşte volumul vânzărilor. Datele de care dispunem se referă la 16 localităţi (i=1,2,…,16) şi sunt prezentate în tabelul 2.1.