Concurența și manifestarea acesteia în economia de piață

CAPITOLUL I. CONCURENȚA ȘI MANIFESTAREA ACESTEIA ÎN

ECONOMIA DE PIAȚĂ

1.1. Noțiunea de concurență

Concurența, ca noțiune de bază a microeconomie, poate fi privită ca fiind confruntarea

între agenții economici, pentru atragerea consumatorilor cu ajutorul prețurilor și calității

bunurilor, în scopul obținerii unor profituri cât mai consistente. Alături de cerere, ofertă și

preț, concurența este una dintre variabilele definitorii ale pieței, o trăsătură esențială a pieței.

Concurența este însă o confruntare deschisă, loială în cadrul căreia unitățile economice, în

calitatea lor de vânzători, învață, printr-un proces continuu de „tatonări și erori”, să-și

îmbunătățească situația. Adesea, concurența este considerată calea de satisfacere a intereselor

tuturor participanților la viața economică. Făcând posibil ca în societate să se producă numai

ce și cât este necesar, cerut și dorit de consumatori, la cele mai scăzute costuri posibile,

concurența asigură profiturile scontate de firme și satisfacerea, în cât mai mare măsură, a

nevoilor consumatorilor.

Mecanismul concurențial exprimă legăturile numeroase între acțiunile subiective ale

agenților economici și cadrul obiectiv al desfășurării acestor acțiuni. Prin acest mecanism,

actele subiective ale indivizilor participanți la viața socială sunt transformate în acțiuni

necesare, conforme cu exigențele și raționalitatea economiei de piață. Sub presiunea

concurenței, subiecții economici producători sunt obligați să reducă costurile, obiectiv pentru

atingerea căruia ei introduc noi tehnologii, perfecționează organizarea și conducerea

întreprinderii, îmbunățesc calitatea produselor etc.

Concurența și mecanismele concurențiale diferă de la o etapă la alta, de la o țară la

alta, în funcție de numeroși factori și de variate condiții:

- Numărul și talia vânzărilor, pe de o parte, a cumpărătorilor, pe de alta, în economia

națională, în ramură, în zonă sau în localitate;

- Gradul de diferențiere a produsului;

- Facilități sau limitările marilor producători de a intra în una sau alta dintre ramuri;

- Gradul de transparență a pieței;

- Mobilitatea sau rigiditatea prețurilor;

- Nivelul dezvoltării economice;

- Conjunctura politică internă și internațională;

- Cultura economică a populației, a diferiților factori economici etc.

1.2. Funcțiile concurenței

- Stimulează progresul economic: conduce la inovație și creativitate, favorizând

creșterea eficienței, economisirea resurselor, satisfacerea mai bună a nevoilor;

- Diferențiază agenții economici: îi favorizează pe cei creativi, abili, întreprinzători

- Duce la diferențierea și diversificarea ofertei, la reducerea costurilor și chiar a

prețurilor de vânzare;

- Permite cumpărătorului să găsească furnizorul cu marfa cea mai bună și mai ieftină,

stimulând sau constrângând producătorii să găsească soluții pentru a lărgi piața și a-și

ameliora activitatea;

- Concurența și proprietatea privată favorizează formarea unor comportamente

raționale, dezvoltarea responsabilității pentru deciziile adoptate, asumarea câștigurilor

dar și a riscurilor care rezultă pentru agenții economici;

- Favorizează ajustarea reciprocă a cererii și ofertei prin decizii autonome ale

producătorilor vânzătorilor, distribuitorilor și cumpărătorilor;

- Când este necorespunzător reglementată și supravegheată concurența se poate

transforma în contrariul său: generează risipă de resurse; conduce la concentrarea

exagerată a forței economice; poate deprecia calitatea bunurilor etc.

1.3. Tipuri de concurență

La începutul secolului al XX-lea, se consideră că există două stări concurențiale opuse, care își

disputau primordialitatea: piața cu concurență perfectă și piața de monopol. Numeroși specialiști

apreciază că monopolul și concurența sunt incompatibile ( unde există monopol nu poate exista

concurență). În ultimele decenii, situația s-a schimbat din acest punct de vedere. În lume există

stările piețe concurențiale mult mai numeroase și mai complexe decât îșiputeau imagina specialiștii

cu câteva zeci de ani în urmă.

A. Concurența imperfectă

Piața cu concurență imperfectă desemnează acea situație de piață când agenții economici, în

calitatea lor de vânzători sau cumpărători, pot să influențeze, prin acțiuni unilaterale, raportul

dintre cererea și oferta de mărfuri, precum și nivelurile și dinamicele prețurilor.

Concurența imperfectă este forma concurenței care există în realitate și în care participanții

au forță economică diferită (dispun de informații mai ample, sau mai restrânse, de importanță

diferită sau se diferențiază între ei).

În cazul pieței cu concurență imperfectă, una sau mai multe dintre premisele concurenței

perfecte sunt încălcate, înlocuite cu alte relații și stări.

B. Concurența perfectă

Piața cu concurența perfectă presupune asemenea raporturi de piață, încât toți vânzătorii

(producătorii) sunt capabili să-și vândă toată producția, toate mărfurile oferite la prețul

pieței, fără a-l putea determina hotărâtor, iar cumpărătorii (consumatorii) pot să

achiziționeze tot ceea ce cea au nevoie și cât doresc la același preț al pieței, de asemenea,

fără a-l influența după bunul lor plac.

Trăsăturile pieței cu concurență perfectă sunt:

- atomicitatea perfectă a cererii și ofertei

- omogenitatea produsului

- accesibilitatea în ramură, adică libera intrare pe piață

- transparența deplină a informațiilor

- mobilitatea liberă a resurselor și factorilor de producție

1.4. Manifestarea concurenței

Concurența se poate desfășura atât între producători cât și între consumatori dar și

întreproducători și consumatori în procesul stabilirii prețurilor produselor ce fac obiectul

vânzării-cumpărării.

Condițiile de exercitare a concurenței între agenții economici sunt:

-existența mai multor producători specializați în producerea și livrarea unui bun;

-autonomizarea conducerii și gestiunii prin prețul liber;

-îndeplinirea condițiilor de competitivitate pentru produsul respectiv;

-respectarea disciplinei comerciale și fiscale;

-echilibrarea cererii de către ofertă.

Concurența manifestată între producători are o importanță deosebită, deoarece aceștia

sub presiunea concurenței sunt determinați să îmbunătățească calitatea produselor, să

introducă progresul tehnic, să reducă costurile de producție etc.

În absența concurenței, un agent economic producător își poate fixa în mod liber prețul

fără confruntarea cu alți producători și fără să țină seama prea mult de opțiunile

beneficiarilor.

Concurența dusă la absurd poate fi periculoasă pentru agenții economici atrăgând după

sine și unele practici negative: alegerea preferențială a clienților, reclamă falsă etc. De

aceea au fost adoptate reglementări menite să împiedice apariția și extinderea concurenței

neloiale sau de concentrare excesivă a producției în scopul limitării concurenței.

Adesea, concurența este considerată calea de satisfacere a intereselor tuturor

participanților la viața economică. Făcând posibil ca în societate să se producă numai ce

și cât este necesar, cerut și dorit de consumatori, la cele mai scăzute costuri posibile,

concurența asigură profiturile scontate de firme și satisfacerea în cât mai mare măsură a

nevoilor consumatorilor.