Considerații Privind Managementul Riscului

1. INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA RISCURILOR

Chiar şi pentru auditorul intern una dintre cele mai importante dar şi mai puţin înţelese activităţi din cadrul entităţilor o reprezintă riscul şi atitudinea sa faţă de risc, care afectează cultura acesteia.

Funcţia de audit intern este preocupată să stabilească dacă cultura organizaţională a riscului este:

- predominant adversă la risc sau

- acceptă riscul şi îl percepe ca pe un element de nivel corporativ.

Practic vorbim despre două culturi ale riscului , deşi în practică în majoritatea organizaţiilor realitatea tinde să fie o combinaţie a celor două.

Cultura adversă riscului se caracterizează prin:

- conducerea tinde să se limiteze la ceea ce ştie;

- stabilitatea, experienţa şi cunoştinţele sunt valorile esenţiale şi sunt atributele cele mai căutate;

- organizaţia este foarte reactivă, tinde să aştepte să se întâmple ceva rău şi abia apoi acţionează;

- de obicei, organizaţia este extrem de ierarhizată şi majoritatea deciziilor se iau la vârful organizaţiei;

- conducerea pierde mult timp încercând să determine cum să-şi desfăşoare activităţile mai eficient, în loc să se îndrepte către nevoile de servicii ale consumatorilor;

- în cadrul organizaţiei, strategiile nu se schimbă prea des, iar când se întâmplă, constituie un eveniment important;

- greşelile sunt personalizate, astfel încât oamenii sunt lipsiţi de iniţiativă, aceasta fiind tipic o “cultură bazată pe vină”.

Pe de altă parte, cultura care acceptă riscul, numită cultură „se poate face” (can do), care se caracterizează prin:

- inovarea şi motivarea sunt cele mai apreciate valori;

- există preocupare pentru exploatarea oportunităţilor şi cointeresarea personalului

- luarea deciziilor majore este problema managementului general, iar abilitatea luării deciziilor de rutină este transmisă întregii organizaţii;

- orientarea principală a organizaţiei este externă urmărind, în general, asigurarea serviciilor clienţilor;

- strategiile şi politicile se schimbă frecvent pentru a reflecta schimbarea circumstanţelor;

- a greşi este destul de acceptabil – chiar încurajat – dar a ascunde greşeala este inacceptabil.

Teoreticienii în domeniul riscurilor, recomandă ca fiind foarte important să înţelegi cultura dar şi subculturile organizaţiei în care funcţionezi.

În oricare dintre cele două variante, abordarea auditorilor interni şi recomandările acestora vor trebui să reflecte clar aceste situaţii.

Beneficiile încorporării managementului riscului în cultura organizaţiei, sunt:

- atenţie mai mare acordată aspectelor care chiar contează.

- reducerea timpului pierdut de conducere cu disputele

- mai puţine surprize

- mai mulţi clienţi mulţumiţi

- protejare a reputaţiei

- mai multă atenţie pentru a face lucrurile corecte într-o manieră corectă

- posibilitate mai mare de a atinge obiectivele firmei

- mai puţine plângeri

- posibilitate sporită de iniţiative de schimbare şi atingerea beneficiilor proiectelor/proiectate

- asumarea riscului şi adoptarea mult mai informată a deciziilor

- sprijin pentru inovare

- costuri de asigurare mai reduse.

Obiectivele abordării managementului riscului de către organizaţie au la baza următoarele principii:

• Gestionarea riscului este o componentă cheie a managementului strategic

• Atitudinea pozitivă faţă de riscurii

• Abordarea riscurilor în momentul adoptării oricărei decizii.

• Analiza oportunităţior care apar in procesul gestionării riscurilor şi a ameninţările care pot împiedica atingerea obiectivelor.

Pentru a atinge aceste obiective organizaţia trebuie să aibă în vedere următoarea abordare:

- stabilirea răspunderilor clare, roluri şi linii de raportare pentru gestionarea riscurilor vor fi înfiinţate şi menţinute în cadrul tuturor funcţiilor şi departamentelor;

- introducerea unor programe de training şi oportunităţi pentru învăţare pentru a le asigura managerilor dobândirea şi dezvoltarea abilităţilor şi expertizei necesare gestionării riscului;

- analizele riscurilor să fie încorporate în procesului decizional şi să facă parte din acest proces;

- întreprinderea de măsuri pentru gestionarea riscurilor individuale adecvate posibilităţilor de apariţiei a riscurilor şi a impactului potenţial al acestora asupra atingerii obiectivelor;

- existenţa unui registru de riscuri actualizat care să poate fi uşor accesibil tuturor celor implicaţi pentru identificarea riscurilor strategice şi operaţionale, si să ofere o estimare a măsurilor de control în curs al căror rol este gestionarea acestor riscuri;

- măsurarea performanţelor activităţilor de management al riscurilor în raport cu ţelurile şi obiectivele stabilite;

- preocupare pentru înţelegerea riscului şi a gestionării acestuia la toate nivelurile organizaţiei, cu partenerii şi acţionarii majoritari, combinată cu un tratament al riscului în cadrul organizaţiei.