Criza din anul 2008 și implicațiile pe piața financiară internațională

În anul 2008, pentru prima dată după anii 1930, economia mondială a experimentat o criză financiară sistemică: pe 18 septembrie, sistemul financiar internațional a fost pe punctul de a intra în colaps iar piața creditului nu a mai funcționat în următoarele patru săptămâni. Chiar dacă ultimele efecte al crizei încă nu sunt cunoscute, falimentul unor mari instituții financiare și intervențiile guvernamentale masive în lume sunt semnale ale unei depresii economice puternice comparabilă cu Marea Depresiune din 1929-1933 . Cauzele crizei globale a creditului astăzi sunt în general înțelese și inițiative majore sunt în curs de desfășurare pentru a reforma reglementarea financiară în întreaga lume, cu importante consecințe pentru viitorul finanțelor globale.

Piața bursieră s-a prăbușit în 2008, deoarece prea mulți oameni au luat credite pe care nu și le-au putut permite. Creditorii și-au relaxat standardele stricte de creditare pentru a extinde creditul persoanelor care au fost mai puțin calificate. Aceasta a dus la creșterea prețurilor locuințelor până la niveluri pe care mulți nu și le-ar putea permite. Așadar, declanșatorul imediat a fost o combinație de activitate speculativă pe piețele financiare, concentrându-se în special pe tranzacțiile imobiliare - mai ales în SUA și Europa de Vest - și pe disponibilitatea creditului ieftin.

Astfel, s-au manifestat patru mecanisme principale de transmisie a problemelor financiare care au condus la criza generală:

- Suprimarea consumului în Statele Unite (și stagnarea investițiilor în afaceri) afectat direct de oportunitățile de vânzări ale exportatorilor europeni, restrânse ca urmare a aprecierii trecute a monedei

- Sistemul financiar european a fost un cumpărător important de „active toxice” din portofoliile băncilor americane. Reducerea drastică a valorii acestora sau încetarea tranzacționării acestor active a condus la prăbușirea în lanț a sistemului bancar european, ceea ce a afectat apoi companiile europene (și, într-o măsură mai mică, consumatorii).

- Reducerile masive ale dobânzii de către FED ca răspuns la criză au generat o depreciere puternică a dolarului în raport cu euro, ceea ce a exacerbat presiunea concurențială asupra producătorilor europeni.

- În final, cu o mică întârziere, criza a lovit și economiile emergente (și nu în ultimul rând China ale cărei rapoarte recente indică probabilitatea unei creșteri majore a șomajului), ceea ce a determinat o scădere a cererii acestora pentru importuri.

Drept urmare, în economiile europene s-a generat o interacțiune negativă standard între sectorul corporate și cel al gospodăriilor, în modul tipic al oricărei recesiuni. Firmele au redus investițiile, au redus orele de muncă și nivelul de personal. Gospodăriile - confruntate cu incertitudine crescută, reduceri ale prețurilor bunurilor din proprietate, dar și cu noi restricții la creditare - economisesc mai mult și suferă pierderi în venituri; consumul general scade, înrăutățind situația companiilor, ceea ce intensifică procesul de pierdere a locurilor de muncă, etc.

Criza financiară internațională a afectat în special bursele și economiile americane, europene și din Asia de Sud-Est. Acest fenomen este pe deplin explicabil: multe căderi ale burselor, care adesea au la baza factori emoționali, sunt urmate de faza în care investitorii încep să analizeze rațional evenimentele petrecute, precum și viitoarele efecte ale acestora. Aceasta s-a manifestat, în special, prin retragerea masivă a capitalurilor ca urmare a crizei sistemului financiar global și a riscului de recesiune globală. Retragerea capitalurilor de către investitori a dus la reducerea valorii produselor pe piață. Băncile de investiții au deținut rolul de investitor și de intermediar pe piețele de capital, astfel scăderea prețurilor a generat pierderi pentru acestea.