Denaționalizarea banilor - gata cu inflația sau deflația

Credinta eronata in binefacerile unei inflatii slabe

Orice inflatie este atat de periculoasa tocmai pentru ca multi oameni, inclusiv multi economisti, considera ca inflatia moderata este inofensiva, ba chiar folositoare.

Aparent si in mod surprinzator, mecanismul auto-accelerator al oricarei inflatii nu este inca inteles nici chiar de unii economisti. Efectul stimulativ general pe care cresterea cantitatii de bani il ofera la inceput se datoreaza in principal faptului ca preturile si astfel profiturile se dovedesc a fi mai mari decat cele asteptate.

Politica monetara se afla atunci in fata unei dileme neplacute.Pentru a mentine activitatea pe care a creat-o prin inflatie moderata, ea va trebui sa accelereze rata inflatiei in mod sustinut, intr-un ritm din ce in ce mai mare, ori de cate ori rata curenta a inflatiei ajunge sa fie anticipata. Daca nu reuseste acest lucru si ori se opreste accelerarea, ori inceteaza cu totul politica inflationista, economia se va afla intr-o situatie mult mai proasta decat la inceputul procesului.

Deoarece, in general, s-a inteles ca oricine controleaza oferta totala de bani a unei tari are astfel puterea de a acorda in majoritatea situatiilor ajutor aproape instantaneu somerilor, chiar daca doar cu pretul unui numar mai mare de someri in viitor, presiunea politica asupra unui asemenea agent trebuie sa devina irezistibila.

Controlul politic al ofertei de bani a devenit unul mult prea periculos pentru pastrarea ordinii pietei,pentru a mai fi tolerat. Oricata presiune ar fi exercitata asupra celor mai importante banci private de emisiune pentru a le determina sa slabeasca conditiile de creditare si sa extinda circulatia monetara, daca o institutie non-monopolista ar ceda in fata unei asemenea presiuni, atunci ar inceta curand sa se mai numere printre emitentii importanti de moneda.

“Iluzia banilor”, respectiv credinta ca banii reprezinta o valoare constanta, a aparut doar pentru ca era inutil sa ne facem griji in legatura cu schimbarile survenite in valoarea banilor, atata timp cat nimeni nu putea face nimic.

Responsabilitatea pentru somaj ar fi plasata sindicatelor

Privarea guvernului de puterea de a contracara efectele cresterii salariilor sau preturilor decretate de monopoluri prin cresterea cantitatii de bani, ar plasa responsabilitatea pentru deplina folosire a resurselor celor carora le apartine monopolistilor care negociaza salariile sau preturile.S-ar fi cuvenit sa intelegem pana acum ca incercarea de a combate somajul cauzat de actiunile monopoliste ale sindicatelor prin inflatie nu poate decat sa amane efectele produse asupra locurilor de munca pana in momentul in care rata inflatiei necesara pentru a mentine ocuparea fortei de munca, prin cresterea continua a cantitatii de bani, devine insuportabila.

Nu toate schimbarile nivelului general al preturilor sunt cauzate de modificarile cantitatii de bani sau de esecul acesteia de a se adapta la modificarile cererii pentru bani; doar acelea determinate in aceasta maniera pot fi numite corect inflatie sau deflatie. Este adevarat ca in zilele noastre e imposibil sa se produca schimbari mari si simultane in oferta multora din cele mai importante bunuri, asa cum s-a intamplat cand variatiile recoltelor cauzau lipsa ori abundenta majoritatii produselor alimentare sau articolelor de imbracaminte. Chiar si astazi este imaginabila o insuficienta acuta a produselor in care tara s-a specializat. Daca indicele preturilor marfurilor care a ghidat emisiunea de moneda ar fi bazat in principal pe preturi nationale, o astfel de regula ar putea duce la modificari in oferta de moneda, in intentia de a contracara miscarile preturilor care nu sunt cauzate de factori monetari.