Despre Euro

1.1. Necesitatea aparitiei EURO

Ideea unei monede comune a aparut înca din 1968, odata cu introducerea Uniunii Vamale. Realizarea Sistemului Monetar European, în 1979 si semnarea, în 1986, a Actului Unic European, care a consacrat cele patru libertati de miscare (a persoanelor, capitalului, serviciilor si bunurilor) au însemnat pasi importanti în realizarea monedei unice europene. Tratatul de la Maastricht (semnat la data de 7 februarie 1992 si intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993) reprezinta baza legala a monedei unice. Tratatul valideaza Uniunea Monetara Europeana si stabileste etapele de realizare a acesteia, precum si criteriile de convergenta pe care trebuie sa le îndeplineasca Statele Membre care vor sa participe la zona Euro. Criteriile de convergenta au fost create pentru a se asigura ca orice tara care se alatura uniunii monetare este responsabila din punct de vedere fiscal si ca tarile participante sunt suficient de asemanatoare din punct de vedere economic pentru a garanta existenta unei politici monetare unice.

Astfel, în 1994 au demarat pregatirile în vederea realizarii monedei unice, care sa înlocuiasca monedele nationale ca moneda de cont, începând cu 1999, si fizic, din 2002.

Trecerea la euro a necesitat foarte multe eforturi si s-a facut în mai multe etape: selectionarea tarilor care sa participe la moneda unica europeana, prin respectarea criteriilor de convergenta de la Maastricht, înfiintarea Bancii Centrale Europene, introducerea monedei EURO (începand cu 01.01.1999) ca moneda unica de evaluare si decontare, fara circulatie efectiva, utilizata în paralel cu monedele tarilor care adoptau Euro, si pregatirea punerii în circulatie efectiva a monedei EURO. Criteriile de convergenta sunt:

- Criteriul fiscal - deficitul bugetar sa nu depaseasca 3 % din PIB, iar datoria publica (interna si externa) sa nu fie mai mare de 60 % din PIB;

- Stabilitatea preturilor: rata inflatiei, exprimata în indicele preturilor de consum sa nu depaseasca 1,5% din media celor mai performante trei tari din comunitate;

- Stabilitatea cursurilor: rata nominala a cursului valutar sa nu fie modificata cu cel putin doi ani înainte de intrarea în stadiul al treilea de uniune monetara;

- Rata dobânzilor pe termen lung trebuie sa se mentina în cadrul unei diferente de 2% fata de media ratelor dominante în trei tari cu cel mai bun rezultat în privinta inflatiei.

1.2. Evolutia EURO

Numele monedei unice a fost stabilit la Consiliul European de la Madrid (din decembrie 1995). Euro (EUR, sau €) este moneda unica a Uniunii Europene si a peste 300 de milioane de cetateni. Bancnotele si monedele Euro au intrat în circulatie pe 1 ianuarie 2002, desi valuta însasi a aparut în mod formal pe 1 ianuarie 1999. Succede vechea moneda scripturala comuna ECU (European Currency Unit - unitate monetara europeana) ce fusese creata în cadrul Comunitatii în 1979, sub forma unui cos de monede nationale a caror fluctuatie era coordonata. ECU putea fi folosit doar în tranzactii ce nu implicau bani gheata. Monedele nationale ale tarilor participante au fost eliminate pentru totdeauna si au încetat sa existe legal, devenind simple subdiviziuni ale monedei europene. Faza C

Euro a fost introdus în trei faze distincte. Faza A început la 1 mai 1998, Faza B la 1 ianuarie 1999, iar Faza C la 1 ianuarie 2002.

Perioada de tranzitie (de trei ani) a fost necesara pentru a produce bancnotele si monedele necesare pentru înlocuirea celor nationale. Au fost necesare aproximativ 12 miliarde de bancnote si 80 miliarde de monede.

Începând cu 1 ianuarie 1999, lumea întreaga este martora unuia dintre cele mai profunde si de anvergura evenimente economice. EURO reprezinta prima provocare pentru suprematia dolarului american, devenind una din principalele valute de tranzactie pe plan mondial, alaturi de dolar si yen.

Data de 1 ianuarie 2002 reprezinta un moment cheie în constructia europeana, pentru ca euro a luat si o forma fizica intrând în circulatie în paralel cu moneda nationala a statelor participante la zona euro. Trecerea de la o moneda la alta s-a facut pe baza unor rate de conversie fixe. Aceasta conversie a fost stabilita de BCE pe baza ratelor de schimb din 31 decembrie 1998, pentru care 1 ECU a fost egalat cu 1 EURO. Faza B

Potrivit Reglementarii Consiliului UE (mai 1998), monedele si bancnotele nationale trebuiau sa fie retrase din circulatie pâna cel târziu la data de 1.07.2002.

Bancnotele si monedele nationale au continuat sa fie folosite în tarile din zona euro pâna la introducerea noilor bancnote si monede, odata cu intrarea în faza a treia a Uniunii Economice si Monetare. Bancile Centrale ale statelor din zona euro au continuat sa accepte bancnotele si monedele vechilor devize (de exemplu pâna în 2012 în Franta pentru bancnote). Începand cu 1 ianuarie 2002, bancnotele si monedele EURO s-au pus în circulatie în 12 state membre ale Uniunii Europene.

Trecerea efectiva la euro s-a realizat complet în decurs de doua luni de la lansare, iar vechile monede si bancnote nationale fusesera deja retrase de pe piata în cea mai mare proportie. Pâna la sfârsitul lunii februarie 2002, au fost retrase de pe piata 6 miliarde de bancnote si aproape 30 de miliarde de monede nationale.

Dupa terminarea perioadei de dubla circulatie, termenul pâna la care monedele si bancnotele nationale vor fi schimbate pentru cele corespunzatoare în Euro va fi determinat pe plan national. Dubla afisare a preturilor a continuat pâna la retragerea monedelor nationale.

Data finala de validitate a monedelor nationale variaza de la un stat la altul. Monedele tarilor din zona euro au disparut treptat, între 1 ianuarie si 28 februarie 2002. Prima moneda care a disparut a fost marca germana, pe 31 decembrie 2001. Data de 27 ianuarie 2002 a fost ultima zi pentru guldenul olandez, 9 februarie pentru lira irlandeza, 17 februarie pentru francul francez, iar data de 28 februarie a fost ultima zi în care a circulat silingul austriac, francul belgian, marca finlandeza, drahma greceasca, lira italiana, francul luxemburghez, escudo portughez, si peseta spaniola, iar data de 14 ianuarie 2007 a fost ultima zi de circulatie pentru tolarul sloven.

Afisarea cursului de schimb pentru valutele din zona euro, s-a facut pâna la data la care acestea si-au pierdut puterea circulatorie si cursul legal. Dupa 28 februarie 2002, tabelul cu ratele de schimb a avut o alta înfatisare. Prin aderarea la zona euro, participantii îsi pierd dreptul de a administra cursurile valutare nationale.

Începând cu 1 ianuarie 1999 Banca Centrala Europeana (BCE) coordoneaza politica monedei europene unice din Zona Euro, fiind responsabila pentru trecerea cu succes la noua valuta, în timp ce Bancile Centrale Nationale (BCN) raspund de respectarea planului national de schimbare în fiecare Stat Membru, înfiintarea de sisteme de distributie de numerar si de întreg procesul de schimbare. În mod legal, atât BCE cât si BCN ale statelor participante la euro au dreptul de a emite bancnote Euro. BCN au fost responsabile pentru producerea stocului initial de bancnote euro. Organismul coordonator al tuturor chestiunilor legate de moneda în UE este Comisia Europeana.