Echilibrul valutar și balanța de plăți externe

1. Echilibrul valutar: concept, modele ale echilibrului valutar, factori de influenţă

2. Balanţa de plăţi externe: concept, structură, factori de influenţă

3. Metode de ajustare a balanţei de plăţi externe. Particularităţile balanţei de plăţi externe a Republicii Moldova

1. Echilibrul valutar: concept, modele ale echilibrului valutar, factori de influenţă

Echilibrul valutar este o componentă a echilibrului general economic. Echilibrul valutar se realizează în cadrul în care există o echivalenţă între încasările şi plăţile în valută, a unei ţări, într-o perioadă de timp determinată.

În activitatea financiar-valutară a unei ţări intervin o serie de operaţiuni din care unele măresc venitul naţional, iar altele îl micşorează, de aceea este neapărat necesar de a se menţine un echilibru între cele 2 genuri de operaţiuni pentru a nu ajunge la pierderi de venit naţional.

Echilibrul valutar constă în încasările şi plăţile în valută şi ele se referă la mai multe genuri de operaţiuni:

- operaţiuni de import-export

- turism

- prestaţii de servicii internaţionale

- operaţiuni necomerciale

- operaţiuni financiare între ţări

- cooperarea economica internaţională

- credite acordate şi primite.

Echilibrul valutar este influenţat de:

- volumul şi calitatea producţiei (obţinerea de produse competitive pe piaţa externă. atât în privinţa calităţii, cât şi a preţurilor;

- de evoluţia preţurilor externe şi interne;

- de fluctuaţia valutelor implicate;

- de volumul creditelor primite şi acordate.

Echilibrul total se referă la egalitatea generală a încasărilor şi plăţilor în valută.

Ex + Cr.pr. = Im + Cr.ac.

Calitatea echilibrului valutar constă în realizarea lui prin cât mai puţine credite, adică să nu apară ca realizat prin contractarea unei datorii în străinătate. Echilibrul valutar trebuie astfel realizat încât să permită importul de materii prime, servicii. tehnologii etc. necesare progresului economic, fără consum prea mare de valută.

Instrumentul care reflectă şi în acelaşi moment serveşte la realizarea echilibrului valutar este Balanţa de Plăţi Externe.

2.Balanţa de plăţi externe: concept, structură, factori de influenţă

Conform definiţiei FMI, balanţa de plăţi externe reprezintă un tablou statistic sub formă contabilă care înregistrează sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare şi monetare intervenite între rezidenţii unei economii şi restul lumii, în cursul unei perioade (de regulă un an). Sunt consideraţi rezidenţă – agenţii economici naţionali sau străini, persoane fizice sau juridice, care trăiesc şi desfăşoară activităţi, în mod obişnuit şi permanent, în cadrul unei ţări, inclusiv filiale şi sucursalele companiilor străine.

În BPE se manifestă următoarele tipuri de activităţi:

- activitatea economică ( export-import de bunuri şi servicii)

- activitatea financiară ( mişcări de capitaluri pe termen lung)

- activitatea de creditare( mişcarea de capital pe termen scurt)

- activitatea monetară ( mişcări de sume în monede şi valute).

BPE se consideră a fi activă, atunci când echilibrarea se face prin creşterea rezervelor valutare, retragerea monedei proprii de pe piaţa externă, prin acordarea de fonduri financiare sau de credit altor ţări.

BPE se consideră a fi pasivă, atunci când echilibrarea se realizează prin primirea de fonduri financiare sau credite, prin ieşirile de monedă proprie sau monedă străină aflată în rezerva valutara.

Balanţa de plăţi externe reflectă două fluxuri valutare mari:

a. din activitatea comercială, schimbul de produse şi prin urmare e parte componentă a reproducţiei mondiale;

b. din activitatea investiţională internaţională.

Formele de prezentare a balanţei de plăţi

In practica economică se utilizează două forme fundamentale de prezentare a balanţei de plaţi externe: forma standard şi forma de bilanţ analitic.

Forma standard presupune înregistrarea datelor statistice cu privire la fluxurile reale şi financiare într-o structură proprie sau după structura recomandată de FMI. In vederea asigurării comparabilităţii între ţări, FMI a întreprins eforturi susţinute în vederea elaborării unor reguli standard cu privire la structura şi ia metodologia de înregistrare a datelor în BPE. Trebuie remarcat faptul că ţările membre ale FMI sunt obligate să utilizeze structura recomandată. Schema preconizată în manualul FMI cu privire la BPE, cuprinde trei părţi:

1. Partea 1: Bunuri şi servicii, transferurile unilaierale (fără contrapartidă);

2. Partea II: Mişcarea capitalurilor şi activele de rezervă;

3. Partea III: Corelarea între partea 1 şi partea II (erorile şi omisiunile).