Economia construcțiilor

1. INTRODUCERE

1.1 Construcţiile, ramură de bază a producţiei materiale

Construcţiile, ca ramură a producţiei materiale reprezintă procesul de execuţie al lucrărilor de construcţii-montaj necesare asigurării creării de noi mijloace fixe şi a menţinerii construcţiilor existente la un nivel tehnico-constructiv cât mai apropiat de cel iniţial.

Dezvoltarea construcţiilor constituie o condiţie esenţială pentru progresul celorlalte ramuri productive deoarece asigură condiţiile corespunzătoare funcţionării normale a activităţii de producţie.

La realizarea investiţiilor, cca. 30-40 % din fonduri revin producţiei de construcţii-montaj. Lucrările de construcţii-montaj servesc unor scopuri diferite:

- adăpostirea şi crearea condiţiilor materiale de trai oamenilor (clădiri de locuit),

- satisfacerea nevoilor social-culturale ale populaţiei (spitale,şcoli, săli de spectacole etc.),

- producţia de bunuri materiale (clădiri şi construcţii speciale inginereşti),

- producerea şi transportul energiei electrice (baraje, centrale termo-, hidro-, şi nuclearo-electrice, reţele electrice etc.),

- căi de transport (căi ferate, drumuri, poduri, tuneluri, porturi, cheiuri etc.),

- îmbunătăţiri funciare (irigaţii, îndiguiri, desecări, regularizări de cursuri de apă, corectarea torentelor etc.),

- depozitarea şi conservarea bunurilor (silozuri, magazii, depozite etc.),

- instalaţii interioare şi reţele de alimentare cu apă şi de canalizare necesare funcţionării tuturor categoriilor de construcţii,

- montajul utilajelor şi instalaţiilor tehnologice necesare producţiei, transportului etc.

1.2 Particularităţi ale producţiei de construcţii-montaj

Producţia de construcţii-montaj, deşi prezintă multe asemănări cu unele din ramurile producţiei industriale, asemănări ce se accentuează odată cu creşterea gradului de industrializare a construcţiilor, totuşi prin esenţa ei prezintă o serie de particularităţi. Aceste particularităţi şi implicaţiile lor sunt:

1) Procesul de producţie în construcţii-montaj are un caracter de mobilitate; spre deosebire de industrie, produsul este fix iar mijloacele de producţie sunt mobile. Aceasta necesită mutarea periodică a mijloacelor de producţie şi a organizării de pe un amplasament pe altul, în condiţii şi caracter de provizorat. Condiţiile de lucru sunt obiectiv mai dificile decât în industrie, constructorului fiindu-i limitat timpul material pentru perfecţionarea organizării pe acelaşi amplasament.

Implicaţii:

- organizarea distinctă a fiecărui şantier;

- dificultăţi în asigurarea continuităţii folosirii resurselor umane şi materiale;

- necesitatea de a asigura un caracter mobil pentru utilajele de construcţii;

- unele cheltuieli specifice: organizarea şantierului, montarea, demontarea şi transportul utilajelor la şi de la şantier, reamenajarea amplasamentului la terminarea lucrărilor.

2) Cea mai mare parte a volumului de lucrări se desfăşoară în aer liber, ceea ce face ca activitatea de construcţii-montaj să suporte, mai mult decât orice altă activitate, influenţa factorilor atmosferici.

Implicaţii:

- influenţează activitatea muncitorilor; de exemplu, pe timp friguros muncitorii sunt îmbrăcaţi mai gros, mişcările le sunt îngreunate iar la anumite intervale de timp trebuie să intre la adăpost pentru a se încălzi;

- influenţează unele procese tehnologice, care nu se pot realiza la temperaturi foarte scăzute.

3) Caracterul de unicat, pe care îl au foarte multe din obiectele de construcţii, conferă activităţii de construcţii-montaj particularităţile unei producţii de serie mică, cu implicaţiile nefavorabile care decurg din aceasta.

Implicaţii:

- necesitatea unor proiecte specifice pentru fiecare lucrare;

- necesitatea elaborării unei documentaţii economice pentru stabilirea preţului pentru fiecare lucrare.

4) Caracterul foarte complex al producţiei de construcţii-montaj. Obiectele de construcţie pot avea varietate mare în ceea ce priveşte : alcătuirea lor, sortimentele de materiale şi mijloacele de muncă utilizate, soluţiile tehnice, tehnologice şi organizatorice adoptate etc., chiar pentru aceeaşi tema dată.

Implicaţii:

- efectuarea unei analize ştiinţifice a proceselor de producţie, în corelaţie cu condiţiile concrete;

- stabilirea majorităţii soluţiilor tehnologice, organizatorice, de planificare şi de conducere, pe bază de optimizări, luând în considerare mai multe variante;

- întocmirea la toate nivelurile (obiecte de construcţie, şantiere, întreprinderi) a unor proiecte de organizare complexe (tehnologie, organizare şi planificare) pentru ordonarea şi corelarea în spaţiu şi timp a tuturor activităţilor;

- pregătirea proceselor de producţie şi urmărirea riguroasă a aplicării soluţiilor de tehnologie, de organizare şi planificare, cuprinse în proiectul de organizare.

5) Volumul mare al obiectelor de construcţie şi masa mare a materialelor manipulate şi introduse în operă.

Implicaţii:

- mecanizarea manipulării şi transportării materialelor, cu atenţie deosebită la articolele de lucrări care implică masă mare de materiale;

- planificarea şi organizarea riguroasă a transporturilor;

- mijloace de transport specializate pentru transportul materialelor, semifabricatelor şi prefabricatelor cu greutăţi şi volume mari şi/sau condiţii speciale privind poziţia în timpul transportului.

6) Ciclul de producţie îndelungat, pentru realizarea produsului (obiectul de construcţie), asociat cu procentul ridicat al producţiei neterminate, conduce la importante imobilizări de fonduri circulante şi la mărirea costurilor de producţie.

Implicaţii:

- necesitatea reducerii duratelor de execuţie a obiectelor de construcţie, prin măsuri corespunzătoare de ordin tehnologic şi organizatoric, optimizarea planificării executării lucrărilor de construcţii-montaj;

- necesitatea decontării pe parcurs a producţiei realizate (lunar) şi nu pe baza producţiei finite.

Având în vedere cele de mai sus apare evident că producţia de construcţii-montaj trebuie abordată într-un mod specific atât în ceea ce priveşte organizarea execuţiei cât şi în ceea ce priveşte rezolvarea aspectelor economice.