Etica în afaceri

Organizaţia are o dublă responsabilitate: economică şi socială. Din punct de vedere economic, scopul principal poate fi obţinerea profitului, a unei cote de piaţă, ori alte obiective de aceeaşi natură; responsabilitatea socială implică producerea de bunuri şi servicii de calitate, căutarea eficienţei economice pe căi legale şi juste, implicarea salariaţilor şi dezvoltarea resurselor umane, respectarea mediului înconjurător, plata obligaţiilor fiscale către stat şi comunităţi locale etc. Cele două laturi ale responsabilităţii firmei nu se exclud, ci obiectivele întreprinderii trebuie să aibă în vedere ambele aspecte.

Calitatea etică a întreprinderii şi a personalului său depinde, în mare măsură, de calităţile şi capacitatea de conducere a managerilor săi, acestia reprezentand modele comportamentale fata de ceilalti angajati. Orice conducător are anumite obligatii etice: fata de actionari (gestiune corecta, loialitate, transparenta; fata de angajati (remunerare echitabila, dezvoltare profesionala); fata de clienti (garantarea unor produse si servicii de calitate, siguranta in utilizare); fata de comunitate (protejarea mediului, plata obligatiilor fiscale).

Mai mult, pentru a ridica nivelul etic al întreprinderii, etica trebuie instituţionalizată, împletită cu obiectul de activitate al firmei; astfel, managerul trebuie să implementeze un cod de etica ce incurajeaza si sprijina comportamentul etic atat in interiorul firmei cat si in relatiile cu exteriorul. In caz contrar, exista riscul de a se forma cultura de tipul „succes cu orice pret”, in aceste conditii, firma nu va mai rezista mult timp pe piata.

Ca si concluzie, putem spune ca etica organizaţiei este strâns legată de cultura organizaţiei, si reprezenta un set de presupuneri, credinţe, valori dezvoltate în cadrul firmei pentru a învinge mediul intern şi extern şi pentru a ajuta noii membri să-şi ghideze acţiunile în acest mediu. O organizaţie etică poate fi cea care: produce bunuri şi servicii de calitate, caută eficienţa economică, favorizează dezvoltarea resurselor umane, respectă mediul înconjurător, respectă comunitatea.

Intreprinderile etice nasc persoane etice.

Etica în managementul resurselor umane ?

Deseori, managerii sunt nevoiţi să ia decizii în vederea soluţionării unor conflicte ce pot apărea între etica individului şi cerinţele impuse de organizaţia în care îşi desfăşoară activitatea. Nu sunt puţine cazurile când este nevoie de un compromis la nivelul conducerii organizaţiei, pentru a soluţiona unele dintre conflicte.

Managerii de resurse umane au responsabilitatea de a lua decizii echitabile care să favorizeze un climat etic in intreprindere. Mai mult, acestia au sarcina de a asigura şanse egale pentru toţi angajaţii începând cu selecţia, salarizarea, promovarea etc. Stimularea acţiunilor etice se va realiza cu siguranţă prin prevenirea discriminărilor în cadrul managementului resurselor umane. Termenii ce caracterizeaza responsabilitatea sociale sunt : echitate versus discriminare.

Echitatea, face referire la dreptatea, cinstea cu care sunt tratati indivizii in cadrul intreprinderilor. Echitatea este un concept hotărâtor pentru aplicarea practică a responsabilităţii sociale, atât în interiorul, cât şi în afara organizaţiilor.

Discriminarea – (ca opus al echităţii), se refera la tratarea mai putin favorabila a unor indivizi in comparatie cu altii, datorita sexului, rasei, religiei lor. Discriminărilor ce pot aparea în domeniul resurselor umane apar in general in cazuri precum: recrutarea personalului, selecţie, promovare, sancţiuni şi retrogradări, evaluarea performanţelor, perfecţionare, salarizare.

Discriminările intalnite in cadrul unei organziatii pot fi de mai multe tipuri: in functie de natura sexuala - judecarea unei persoane în funcţie de sex, apartenenţa la o familie (căsătoria, îndeosebi pentru femei), hărţuirea sexuală, restricţiile de înălţime/greutate, condiţiile de muncă diferite pentru bărbaţi/femei, pot fi motivate de vârstă – vizează mai ales persoanele de 35-40 ani care de regulă sunt eliminate de la recrutare şi selecţie sau sunt primele pe lista concedierilor, atunci când firma se restrânge, privind persoanele cu handicapuri, altele – pe bază de etnie, religie; motivate de imaginea aparentă (fizică); determinate de utilizarea informaţiilor din dosare penale; discriminări legate de vechimea în firmă; cauzate de preferinţele (homo)sexuale etc.

Deşi multe dintre aceste posibile discriminări sunt combătute de lege – şi ne referim la ţara noastră -, problema rămâne totuşi una departe de a fi rezolvată, din mai multe motive. In primul rând, unele legi nu aduc precizări destul de clare asupra acestor discriminări, cum ar fi, de exemplu, hărţuirea sexuală, anumite categorii de handicapuri sau discriminările legate de vârstă. In al doilea rând, eforturile manageriale de a crea un cadru etic în interiorul firmei sunt foarte reduse, ca şi implicarea acestora în problemele resurselor umane.

Etica promovării unei destinaţii turistice

Turismul în sine nu poate fi apreciat ca o acţiune “bună” sau “rea”, “pozitivă” sau “negativă”; consecinţele sale însă, foarte diverse, pot fi evaluate sub această formă. Efectele activităţii turistice, atât în plan economic, cât şi în plan social, depind de comportamentul tuturor celor implicaţi, dar şi de respectarea unor norme de etică.

In ultimii ani, a devenit tot mai evident faptul că etica ar trebui să fie luată în considerare în procesul dezvoltării turistice. De aceea, din 1992, s-a propus crearea unei comisii speciale care să se ocupe de problemele de etică în turism, iar în anul 1999, Organizaţia Mondială a Turismului a elaborat un cod de etică pentru turism.

In promovarea unei destinatii turistice, din punct de vedere etic, persoanele implicate in activitatea turistica ar trebui sa tina cont de urmatoarele norme etice:

- Promovarea valorilor unei regiuni ar trebui sa se realizeze cu o atitudine de intelegere, tolerant si respect

- Turistilor trebuie sa beneficieze de o primire cat mai ospitaliera

- Calatoria in scopuri religioase, de sanatate, invatamant si schimburi culturale sunt forme de turism deosebit de benefice pentru cei care le realizeaza, si acestea merita sa fie incurajate