Implicarea societății în lupta împotriva corupției

Istoria oferă nenumărate exemple de atitudini adoptate de guverne pentru a lupta împotriva corupției-cu angajamente spectaculoase și eșecuri flagrante. În cazul angajamentului sincer,dar insuficient, elementul care conduce invariabil la eșec este lipsa implicării societății civile. Acolo unde eforturile de combatere a corupției au avut succes,măsurile de reformă au fost susținute de un public exigent,care și-a împuternicit liderii să rezolve problema corupției.

În lupta împotriva corupției,legislația nu este o soluție în sine,deoarece atitudinile publicului pot trece ușor peste definițiile juridice. O parte dintre soluțiile de combatere a corupției pleacă de la societatea civilă-reducerea toleranței publice față de corupție,încurajarea cetățenilor să raporteze și să dovedească cazurile de corupție,oriunde s-ar confrunta cu asemenea situații. Dar nu numai soluțiile se află în mîna societății civile,tot acesteia îi aparține și o parte a problemei. Oficialii publici corupți sunt produsul unei populații obișnuită să recurgă la mită pentru a-și rezolva problemele.

Cu toate acestea,în orice guvern cît și la nivelul publicului există persoane integre,dornice ca problema corupției să se rezolve,care își dau seama că lucrurile nu se pot schimba dacă nu se schimbă atitudinea societății vizavi de această problemă. Totuși nu putem și nici nu trebuie să ignorăm rolul societății civile în dezvoltarea corupției. Activitățile statului nu se desfășoară într-un spațiu izolat. Fiecare individ își creează propriul capital social prin intermediul relațiilor personale și al rețelelor care se formează în jurul său,iar cheltuirea acestuia evidențiază faptul că oamenii nu pot acționa independent,separat de societate.

Orice încercare de a dezvolta o strategie anticorupție care neglizează implicarea societății civile neglizează,în fond,unul dintre cele mai puternice instrumente disponibile. Desigur,în multe țări afectate de corupție ,societatea civilă este slabă sau se află în stadii incipiente de mobilizare și organizare. Acestea însă nu sunt motive pentru a neglija rolul său,pentru că implicarea unei societăți civile aflate în dezvoltare poate crea o bază și un stimulent pentru eforturi ulterioare,spre binele tuturor.

De unde începem?

Mulți dintre reprezentanții societății civile au tot interesul ca țara lor să beneficieze de un sistem de integritate eficient. Printre aceștia se numără persoane din lumea afacerilor,exponenți ai diverselor categorii profesionale și,mai ales,cetățenii obișnuiți care trebuie să suporte zi de zi consecințele corupției. Grup de persoane care așteaptă să devină o coaliție.

Chiar dacă guvernele nu profită de ceea ce are de oferit societatea civilă-și chiar în cazul în care anumite țări o fac-antrenînd persoane din afara sistemului în consilii de supreveghere ad-hoc,societatea civilă poate și trebuie să se mobilizeze pentru a-și apăra interesele. Exemplu fiind Noua Zeelandă,unde, în urma unui protest național în legătură cu exploatarea energetică necorespunzătoare a lacului Manapouri,Parlamentul din Noua Zeelandă a înființat un comitet însărcinat cu supravegherea lacului,împuternicit fiind să monitorizeze independent situația și să solicite consiliere pentru a acționa ulterior.