Implicații ale contractării asigurărilor de bunuri facultative pentru persoane fizice și juridice

1.1 ASPECTE GENERALE

Asigurarea descrie operația financiară ce rezultă dintr-un contract de asigurare sau dintr-o obligație prevăzută de lege. Asiguratorul va fi constrâns ca pentru o suma de bani primită să îl despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care el le-ar putea suferi în urma unor întâmplari ce nu pot fi controlate. Interesul asigurării, în asigurările de bunuri, reprezintă dauna în sine care este evaluată în bani, iar în cazul pierderii sau degradării bunului, asiguratul va suferi pentru paguba respectivă. Principiul despăgubirii stă la baza contractelor de asigurare de bunuri, fiind princiupiul fundamental al asigurării. Potrivit acestuia, prin primirea indeminizației de despăgubire, asiguratul trebuie să se întoarcă la situația financiară pe care a avut-o înaite de a interveni evenimentul asigurat. Asiguratul este îndreptățit să încaseze indemnizații de despăgubire, doar dacă a suferit o daună si numai în baza unui contract de despăgubire, prin urmare acest contract de bunuri este unul de despăgubire. Asiguratorul trebuie să platească suma totală de care este nevoie pentru refacerea situației financiare a asiguratului care a suferit o daună, pentru că în contract se pot afla prevederi care limitează suma asigurată. În conditiile speciale stabilite pentru fiecare tip de asigurare sunt specificate bunurile asigurate, riscurile la care acestea sunt expuse, precum si situația în care se acordă despăgubiri. De regula, din cauza degradării, anumite bnuri nu pot fi asigurate și nu mai pot fi folosite conform destinațieie Asigurarea de bunuri se desfășoară pe o durată de un an sau la cerere, pe durate mai scurte, încheindu-se pe baza declarației de asigurare semnate de asigurat. De obicei, responsabilitatea asiguratorului va începe după 24 de ore de la finalizarea zilei în care asiguratul a plătit prima de asigurare, a încheiat contractul de asigurare și se termină la ora 0 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea.

1.2 ASIGURAREA FACULTATIVĂ

Asigurarea facultativă (contractuală):

- nu se regăsește ca fiind o asigurare totală;

- ea cuprinde de obicei doar o parte din totalitatea bunurilor de același fel regăsite în posesia persoanelor fizice cât și a celor juridice la un moment dat;

- nu reprezinta o asigurae normată și anume suma asigurată va fi determinată după propunerea asiguratului;

- are ca limită maximă valoarea reală a bunului în momentul încheierii asigurării, la asigurările de persoane unele sume determinate prin regulamentele de asigurare;

- este caracterizată ca fiind o asigurare cu termen, mai precis fiind valabilă doar o perioadă de timp, strict stabilită în contractul de asigurare;

- în acest tip de asigurare, raporturile dintre asigurat cât și raporturile dintre asigurator, precum și obligațiile și drepturile fiecărei părți se determină prin acest contract de asigurare. Fiind definită ca o formă de asigurare puțin mai flexibilă față de asigurarea prin efectul legii (obligatorie), se încadreaza mai bine în lista necesităților și intereselor asiguraților;

- doar la solicitarea asiguraților se încheie acest tip de asigurare

1.3 ASIGURAREA SUB ASPECT JURIDIC

Forma juridică este cea dintâi sesizabilă. Dacă asigurarea capătă aspect juridic, aceasta va putea fi operantă, întrucât abordarea juridică este frecventă și justificată. Această formă îi va fi dată de contractul de constituire care reprezintă „legea părților”,dar și de legea propriu-zisă, care se naște din puterea legislativă. În calitate de izvoare de drepturi și obligații în materie de asigurări, contractul de asigurare și legea cu privire la activitatea de asigurare se completează reciproc.