Instituții publice - aspecte

Capitolul 1

1.1 Instituții publice. Concept. Rol

Instituţiile publice sunt organizaţii al căror obiect de activitate constă în organizarea, conducerea şi desfăşurarea unor activităţi menite să asigure funcţionarea corespunzătoare a puterii legislative, executive şi judecătoreşti.

Instituţiile publice reprezintă deci unităţile publice prin intermediul cărora statul îşi exercită şi îndeplineşte funcţiile şi serviciile sale în domeniul economic, social-cultural, de apărare, ordine publică, administrativ etc. Ele pot fi de importanţă centrală, ca de exemplu: Parlamentul, Preşedinţia României, Guvernul, ministerele şi alte instituţii ale administraţiei centrale autonome şi locale. Instituţiile publice locale cuprind autorităţile unităţilor administrativ-teritoriale, consiliile judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale, instituţiile publice şi serviciile publice cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

În acest context, instituţiile publice au caracteristici prin care se deosebesc de persoanele juridice patrimoniale, şi mai ales de agenţii economici astfel:

a) Sunt organisme prin intermediul cărora statul îşi exercită rolul, atribuţiile şi funcţiile sale în domeniul administrativ, social-cultural, apărare, odine publică, siguranţa naţională, justiţie, asistenţă socială și economică;

b) Sunt organisme care în general nu desfăşoară activităţi productive, prin care să realizeze

bunuri materiale, ele produc utilităţi sociale, administrative, justiţie, ordine publică, apărare. Numai întâmplător, subunităţi ale acestora pot realiza şi produce utilităţi şi servicii de natură economică, situaţie în care însă acestea se supun regulilor şi principiilor după care funcţionează

finanţele private privind finanţarea, şi a corelaţiei bugetului de stat a agenţilor economici.

c) În funcţie de modul lor de finanţare – integral din resurse bugetare sau parţial, integral din mijloace bugetare sau fonduri speciale – veniturile proprii ale acestora se varsă

integral la bugetul din care sunt finanţate sau se reportează pentru anul următor.

d) În general nu au indicatori de rentabilitate şi eficienţă economică, dar li se pot calcula indicatori de eficienţă socială, educaţională, de cultură etc. Întrucât, însă contravaloarea mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar se trece pe cheltuieli la procurarea acestora, indicatorii de eficienţă care se calculează sunt deformaţi în mare măsură.

e) Instituţiile publice nu calculează şi înregistrează uzura obiectelor de inventar sau amortizarea mijloacelor fixe în mod treptat, ci o singură dată, la procurarea lor.

f) Își finanţează activitatea pe baza bugetelor de venituri și cheltuieli sau numai pe baza bugetelor de cheltuieli.

Instituţiile publice au unele particularităţi ce influenţează şi modul diferit de organizare şi conducere faţă de agenţii economici, nu desfăşoară activităţi cu caracter productiv, nu-şi acoperă cheltuielile din veniturile proprii cu excepţia celor finanţate. Fondurile necesare îndeplinirii sarcinilor sunt asigurate din bugetele locale sau bugetul statului. Instituţiile nu sunt dotate cu mijloace circulante, deoarece nu desfăşoară activităţi de exploatare. Ele dispun de o serie de materiale consumabile care sunt necesare întreţinerii şi funcţionării.

1.2 Clasificarea instituţiilor publice

I. După importanţa activităţii şi subordonarea acestora, instituţiile publice sunt grupate in:

1) instituții ale administrației publice centrale;

2) instituții ale administrației publice locale.

Instituțiile administrației publice centrale cuprind: Preşedinţia României,Parlamentul, Guvernul, ministerele şi celelalte autorităţi centrale de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiile teritoriale din subordonarea lor.

Instituţiile administraţiei publice locale cuprind: instituţiile administraţiei publice locale, formate din unităţile administrativ teritoriale, şi cuprind comunele, oraşele şi judeţele, precum şi unităţile publice subordonate acestora.

Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi în oraşe sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi în condiţiile legii.

Serviciile publice descentralizate ale ministerelor la nivel judeţean cuprind, ca de exemplu:

• Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice;

• Inspectoratele Şcolare Judeţene şi al municipiului Bucureşti;

• Direcţiile Judeţene de Muncă şi Solidaritate Socială;

• Direcţiile Judeţene Sanitare;

• Consiliul Judeţean de Cultură etc.

Conducătorii instituţiilor publice, centrale şi locale, în funcţie de drepturile conferite de

lege în legatură cu aprobarea, repartizarea şi utilizarea fondurilor bugetare, poarta denumirea de

ordonatori de credite. Vincent Raude si Jean Claude Pagat, în cartea lor îl citează pe G. Devaux, care dă ordonatorului de credite definiția: “Este ordonator public al încasărilor şi cheltuielilor orice persoană care are calitatea în numele statului, a unei colectivităţi sau instituţii publice de a contracta, constata, lichida o creanţă sau de a ordona fie încasarea unei creanţe, fie plata unei datorii”. Observăm din definiţia dată de G. Devaux că ordonatorii de credite nu sunt ataşaţi noţiunii de încasări şi cheltuieli, ci celei de “creanţe” şi “datorii”.

Materialele de specialitate şi reglementările româneşti definesc ordonatorul de credite ca fiind: “conducător al unei instituţii bugetare, centrală sau locală, care are dreptul să dispună de creditele bugetare aprobate prin planul de venituri şi cheltuieli al instituţiei”. Aceleaşi drepturi şi obligatii, reieşite din definiţia dată de Dicţionarul Explicativ, rezultă şi din materialele de specialitate şi reglementările româneşti în materie, care precizează că “ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale sunt conducătorii autorităţilor publice, miniştrii şi conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale”. În cazul autorităţilor administraţiei publice locale, ordonatorii de credite principali sunt primarii consiliilor locale, primarul general al municipiului Bucureşti şi preşedinţii consiliilor judeţene.