Lucrări aplicative

LUCRAREA APLICATIVĂ NR. 1

Determinarea nivelului optim al activităţilor

economico-sociale în contextul externalităţilor de mediu

Agenţii economici (consumatori şi producători) iau deciziile de consum şi

de producţie pe baza costurilor pe care trebuie să le suporte ei înşişi şi a

beneficiilor rezultate. O parte din aceste decizii pot impune costuri şi altor agenţi

economici sau le pot aduce beneficii acestora. Aceasta este baza distincţiei dintre

valorile private şi valorile sociale. Într-o primă etapă, definim aceste noţiuni

ilustrându-le cu ajutorul câtorva exemple. Apoi, discutăm consecinţele importante

ale divergenţei între valorile private şi cele sociale.

Orice activitate umană generează costuri şi beneficii pentru agentul

economic care o realizează. Or, o parte din aceste activităţi generează costuri şi

beneficii şi pentru alţi membri ai societăţii. Din acest motiv se face distincţia între

costurile private şi costurile sociale, precum şi între beneficiile private şi beneficiile

sociale1.

Beneficiile private sunt câştiguri obţinute dintr-o activitate de către agentul

economic care le realizează. Aceste beneficii pot să ia forma veniturilor; este cazul

întreprinderii care, după ce a investit într-un proiect, îşi dirijează activităţile în aşa

fel încât să-şi maximizeze profitul. Dar, beneficiile pot de asemenea să ia şi forma

satisfacţiei; este cazul consumatorului care îşi face opţiunea de consum în aşa fel

încât să obţină cea mai mare satisfacţie posibilă, dat fiind bugetul sau limitat.

Beneficiile sociale sunt beneficiile obţinute din realizarea unei activităţi,

atât de către agentul economic, responsabil de aceasta, cât şi de către ceilalţi agenţi

economici. Astfel, beneficiile sociale includ beneficiile private, dar şi beneficiile

obţinute de către toţi ceilalţi membri ai societăţii.

Exemplele de beneficii sociale sunt numeroase; de exemplu, un individ

care îşi înfrumuseţează rondul de flori. Aceste flori îi creează, cu siguranţă, o

anumita satisfacţie (beneficiu privat), dar ne putem gândi că aceste flori creează

satisfacţie şi persoanelor care trec prin faţa acestui rond. Suma beneficiului privat

şi a satisfacţiei persoanelor care circulă prin faţa rondului constituie beneficiul

social. Un alt exemplu clasic este acela al apicultorului care îşi desfăşoară

activitatea în apropierea unei livezi. Apicultorul realizează beneficii din activitatea

lui economică: este vorba despre venitul pe care îl are din vânzarea mierii produse

de albine. Aceste beneficii sunt private în măsura în care venitul aparţine

apicultorului. Totuşi, proprietarul livezii vecine beneficiază şi el de prezenţa

apicultorului pentru că albinele favorizează polenizarea merilor lui. În acest caz

este vorba, evident, de un beneficiu de pe urma activităţii apicultorului, dar care nu

aparţine acestuia din urma. Beneficiul adus pomicultorului va fi deci adăugat

beneficiului apicultorului pentru a defini beneficiul social al activităţii apicultorului.

1 Prin termenul de valori (private, sociale) noi înţelegem şi costuri şi beneficii.

Costurile private sunt costuri suportate de un agent economic pentru a

realiza o activitate. Este vorba, în mare, de resursele pe care trebuie să le consacre

realizării acestei activităţi, şi care, prin aceasta, nu mai sunt disponibile pentru alte

activităţi.

Costurile sociale sunt costurile implicate de o activitate şi care sunt

suportate în acelaşi timp, atât de agentul economic care desfăşoară activitatea cât şi

de ceilalţi agenţi economici. Costurile sociale includ costurile private, dar nu se

limitează la aceste simple costuri private; ele includ şi costurile impuse tuturor

celorlalţi membri ai societăţii.

De exemplu, să luăm cazul întreprinderii care produce un anumit bun şi

prin aceasta deversează în apă anumite subproduse ale activităţii sale de producţie.

Întreprinderea obţine beneficii (venituri) din vânzarea bunului pe care ea îl produce

şi trebuie să facă faţă anumitor costuri pentru a produce acest bun. Aceste beneficii

şi costuri sunt private în măsura în care aparţin întreprinderii. Totuşi, prin faptul că

ea deversează deşeuri în apa comună, această întreprindere impune costuri şi

celorlalţi membri ai societăţii. De exemplu, presupunem că aceste deşeuri reduc

cantitatea şi/sau calitatea peştelui în aval, afectând astfel pescuitul. Sau, să luăm

exemplul în care aceste deşeuri diminuează calitatea apei în care un anumit număr

de indivizi obişnuiesc să practice înotul. Astfel, costurile de producţie asumate de

întreprindere (costuri private) nu reprezintă totalitatea costurilor generate de

activităţile sale de producţie. Activitatea acestei firme generează de asemenea şi

costuri pe care ea nu le suportă, costuri care sunt impuse pescarilor şi înotătorilor.

Costurile sociale ale activităţii acestei întreprinderi se dovedesc deci superioare

costurilor private din cauza neajunsurilor cauzate mediului înconjurător.

Având în vedere aceste definiţii, precum şi exemplele prezentate,

înţelegem diferenţa dintre valorile private şi valorile sociale şi faptul că aceasta

depinde de luarea în considerare a costurilor şi beneficiilor unei activităţi pentru

ansamblul societăţii (valori sociale) mai mult decât pentru simplul agent economic

care conduce activitatea respectivă (valori private). În aceste condiţii introducem

noţiunea de externalitate, pe care o definim în felul următor.

O externalitate există atunci când activitatea unui agent economic A

influenţează negativ sau pozitiv un agent economic B, şi că agentul A nu ia în

considerare acest impact asupra agentului B în decizia sa de a realiza sau de a nu

realiza activitatea menţionată.

Dacă agentul B, care este influenţat negativ de către activitatea agentului A, cere

o compensare de la agentul A pentru neajunsurile create activităţii sale, atunci

agentul A ar lua în considerare impactul activităţii sale asupra lui B. În acelaşi fel,

dacă agentul B ar beneficia de activităţile agentului A (de exemplu, să ne gândim la

pietonii care beneficiază de florile din rond) şi că agentul A cere o anumită

retribuţie de la agentul B, atunci agentul A ar ţine cont de acest beneficiu în decizia

sa de a realiza sau nu activitatea. Am spune astfel, că în ambele cazuri agentul A a

„internalizat” efectele secundare (beneficii şi costuri) ale activităţii sale.

Ajungem deci la concluzia ca externalităţile există atunci când valorile

private sunt diferite de valorile sociale. Astfel, atunci când beneficiile sociale sunt

superioare beneficiilor private, avem de-a face cu beneficii externe şi vorbim de

externalităţi pozitive. Atunci când costurile sociale sunt superioare costurilor

private avem de-a face cu costuri externe şi vorbim despre externalităţi negative.

Externalităţi pozitive ↔ beneficii externe

↔ beneficii sociale > beneficii private

Externalităţi negative ↔ costuri externe

↔ costuri sociale > costuri private

Dar, trebuie să ţinem cont de prezenţa externalităţilor? Care sunt

consecinţele prezenţei externalităţilor negative, ca de exemplu poluarea? Care este

impactul prezenţei externalităţilor pozitive? La aceste întrebări răspundem în

continuare.