Extras din seminar
1. ECONOMIA REALĂ - DOMENIU AL VIEȚII SOCIALE
Termenul de Economie are o dublă semnificație:
- pe de o parte, reprezintă un domeniu concret al vieții sociale denumit economia reală,
- pe de altă parte, desemnează știința care cercetează economia reală.
Între economia ca știință și economia reală trebuie să existe o concordanță permanentă, încât evoluțiile și transformările din economia reală să fie reflectate cât mai exact în teoria economică.
1.1. Nevoi și interese economice
Existența și dezvoltarea omului se întemeiază pe satisfacerea unor trebuințe multiple denumite nevoi umane.
Nevoile umane reprezintă cerințe de ordin economic, politic, social și spiritual, etc., care asigură viața omului, dezvoltarea normală a indivizilor și a colectivităților umane, corespunzător cu gradul atins în dezvoltarea societății și capacitatea oamenilor de a conștientiza aceste cerințe.
Ele se manifestă ca un sistem integrat și dinamic de cerințe, ordonate și ierarhizate în funcție de locul și de rolul lor în cadrul vieții sociale.
Una dintre componentele esențiale ale nevoilor umane o constituie nevoile (trebuințele) economice.
Trebuințele economice desemnează cerințele de produse și servicii ale oamenilor, care îi determină pe aceștia să desfășoare activități economice.
În esență, trebuințele economice, ca și nevoile umane, reflectă:
- raporturile indivizilor și colectivității umane cu mediul natural și cu cel social, care îi obligă pe oameni să acționeze asupra naturii și societății, pentru a crea produsele și serviciile de care au nevoie;
- dorința, așteptările, aspirația și pasiunea oamenilor de a avea bunurile materiale și serviciile necesare existenței și dezvoltării lor;
- starea psihologică provocată de tensiunea dintre ceea ce posedă omul, la un moment dat, și ceea ce consideră el că îi este necesar.
Nevoile economice se caracterizează prin câteva trăsături esențiale:
a. reprezintă resortul fundamental al activităților economice, manifestându-se ca impuls inițial și ca scop permanent al acestora;
b. au o dublă determinare: obiectivă și subiectivă:
- din punct de vedere obiectiv, ele sunt rezultatul condițiilor de viață existente la un moment dat în societate și depind de gradul de dezvoltare al societății și al indivizilor, de gradul de civilizație și de cultură al populației;
- din punct de vedere subiectiv, nevoile economice depind de factorii biologici, sociali, psihologici, morali, de obiceiuri, tradiții și dorințe, astfel că fiecare individ devine subiectul economic care constată și decide în ce constau trebuințele sale și cât de mare este intensitatea fiecăreia dintre ele.
c. au caracter istoric, devenind, în timp, nelimitate ca număr și manifestându-se sub forma legii (principiului) creșterii și diversificării trebuințelor;
d. între amplificarea nevoilor economice (care devin nelimitate) și resursele economice (limitate) există în permanență o contradicție, o tensiune, care se manifestă prin legea rarității (relative) a resurselor;
e. orice nevoie economică se stinge prin satisfacerea sa, dar renaște cu timpul, având o anumită periodicitate.
Înțelegerea conținutului sistemului de nevoi economice implică clasificarea și ierarhizarea acestora. De la început, trebuie reținut faptul că sistemul de nevoi economice vizează simultan cerințele desfășurării activităților economice și se manifestă ca nevoi ale consumului productiv (intermediar) și cerințele populației, care îmbracă forma de nevoi de consum neproductiv (final).
Prin urmare, vor exista nevoi concretizate ale unei gospodării, ale unei firme, ale unei unități publice.
Nevoile economice ale populației (de consum final), la rândul lor, au caracter complex și dinamic, structurându-se în funcție de anumite criterii (reguli).
După funcția îndeplinită în raport cu organismul uman, se disting:
a. trebuințele organice (fiziologice), denumite și nevoi fundamentale (hrană, îmbrăcăminte, locuință, sănătate fizică și mentală);
b. trebuințe funcționale (superioare), care se divid în:
- trebuințe materiale (cărți, aparataj electrocasnic și electronic, baza materială a sportului, turismului, culturii, artei, învățământului etc.);
- trebuințele social-spirituale (de învățare, de cunoaștere, de a munci, de a crea, de a te delecta, de timp liber ș.a.
În funcție de gradul de urgență pentru viața și dezvoltarea oamenilor, nevoile economice se ierarhizează în:
a. nevoi primare (vitale) sau nevoile a căror satisfacere nu poate fi amânată (nevoile care asigură menținerea, perpetuarea vieții oamenilor);
b. nevoi speciale sau trebuințele ce apar după satisfacerea la un nivel minim a nevoilor primare.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Microeconomie pentru CIG si FB.docx