Mijloace și instrumente de plată internațională

Tema 2. Mijloace si instrumente de plată

internationale

Efectuarea plătii în tranzactiile internationale presupune

utilizarea unor mijloace si instrumente ce asigură stingerea

datoriei contractate. Mijloacele traditionale de plată sunt

moneda divizionară (piese monetare) si moneda fiduciară

(biletele de bancă sau bancnotele), folosirea acestora

reprezentând o plată în numerar.

Pe măsura dezvoltării schimbului si modernizării economiei

s-a impus în tranzactiile interne si internationale plata în

monedă scripturală (monedă în cont), s-a amplificat circuitul

instrumentelor de plată si credit (cecul, biletul de ordin,

cambia), iar, relativ recent, s-a trecut la “era electronică”

în domeniul plătilor, prin folosirea cărtilor bancare (carduri)

si informatizarea sistemelor de decontare.

1. Viramentul

Moneda scripturală (sau banii în cont) reprezintă

disponibilităti bănesti aflate în conturile bancare si

circulând între aceste conturi prin operatii de virament.

Viramentul este operatiunea efectuată de o bancă, pe baza

dispozitiei clientului său, de transfer al unei sume de bani

din contul său în contul creditorului (exportator) la banca

acestuia o sumă de bani reprezentând contravaloarea mărfii. Ca

atare, apar două aspecte specifice: plata în valută (devize) si

transferul international al fondurilor.

În cazul în care se solicită plata în devize, iar clientul

băncii nu are cont valutar, banca importatorului va proceda

la cumpărarea de devize, debitarea contului importatorului si

efectuarea viramentului către exportator. În regimurile

valutare cu retentie (asa cum este cazul în România) agentii

economici dispunând de un cont în valută, banca poate efectua

direct transferul în devize către vânzătorul străin.

Pentru a depăsi neajunsurile modalitătilor clasice de

transfer-postă, telex - si a răspunde exigentelor de

rapiditate, confidentialitate si securitate impuse de

tranzactiile internationale, 239 tări din 15 tări au creat în

mai 1973 societatea SWIFT (Society for Worldwie Interbank

Financial Telecumunication), care s-a bucurat ulterior de un

succes remarcabil în lumea bancară.

SWIFT este o retea de comunicare interbancară

internatională pe suport electronic. De la începutul sistemului

a fost conceput într-o manieră modulară pentru a permite

integrarea treptată de noi aderenti si adaptarea la cresterea

continuă a traficului de informatii. SWIFT cuprinde trei

niveluri de functionare: banca, cu terminalul propriu;

cumulatorul national; centrul de comutare.

Cumulatorul national serveste drept nod de concentrare

locală a informatiilor. Centrele de comutare reprezintă relee

în sistemul SWIFT, care asigură cuplarea la retea a tărilor

cele sunt arondate. Există trei astfel de centre de comutare:

- în Statele Unite, având arondate tări din America de

Nord, America de Sud si Extremul Orient;

- în Belgia (Bruxelles) având arondate tări europene ca

Franta, Italia, Belgia, Spania, Danemarca, dar si

Israelul;

- în Olanda (Zoeterwonde), unde există două comutatoare,

unul pentru Germania, Austria, Elvetia, Ungaria; si un

altul pentru

Marea Britanie,