Piața financiară

Într-un capitol anterior discutam despre faptul că inflația generează incertitudine. Dincolo de imposibilitatea de a previziona valoarea viitoare a banilor, dimensiunile incertitudinii sunt greu de prins în tușe fixe. Aceasta reprezintă o constantă a activității economice plasate în cadranul pieței, generatoare de pierderi, dar și de câștiguri. Speculatorii, spre exemplu, prin prisma informațiilor de care dispun, manipulează semnalele pieței în folosul propriilor interese și, rareori, se confruntă cu pierderi. Modul acestora de a privi incertitudinea se raportează la atitudinea față de risc, implicit asumarea acestuia, atunci când avantajele urmărite depășesc costurile.

1. Piața financiară - mediu de gestiune a riscului și costurilor de tranzacție

În momentul în care schimbul valutelor sau chiar a valorilor mobiliare se pretează la sume semnificative, admitem faptul că potențialul câștig crește în proporții similare cu riscul. Cu toate acestea, persoanele care realizează astfel de tranzacții nu sunt puține, iar câștigurile obținute depășesc, de cele mai multe ori, imaginația umană. Într-un asemenea context, se impune încadrarea unor asemenea tranzacții în perimetrul unor aranjamente instituționale bine delimitate, care să asigure buna desfășurare a acestora, precum și transparența necesară, 2 mijlocind raportul dintre cerere și ofertă. Un astfel de mediu este reprezentat de piața financiară. Privită la modul general, piața financiară, sau piața capitalului, cuprinde ansamblul tranzacțiilor care au drept obiectiv mobilizarea și plasarea fondurilor financiare disponibile și necesare, inclusiv reglementările și instituțiile legate de derularea acestora. Piața capitalului mai poartă denumirea de piață financiară, întrucât aceasta asigură finanțarea suplimentară a activității economice.

Fluctuațiile violente ale ratelor de schimb, creșterile și căderile piețelor de valori mobiliare, precum și legendarele câștiguri obținute de participanții din cadrul acestora, creează deseori impresia că piețele financiare sunt asemenea unor cazinouri fără o funcție economică reală. Aparte însă de a fi în umbră, piețele activelor financiare îndeplinesc un rol economic- cheie, acela de a asocia un preț viitorului și incertitudinii. Piața financiară poate fi privită drept loc de întâlnire a milioane de gospodării și firme care doresc să realizeze un transfer inter-temporal de resurse. Unii pot opta pentru realizarea de economii, alții pentru investiții, etc.

Astfel de operațiuni se pot realiza fie pe cont propriu sau cu sprijinul unor intermediari care au rolul de a oferi consultanța necesară și de a limita, pe această cale, nivelul costurilor de tranzacție. Așa cum am învățat în capitolele anterioare, intermediarii, prin prisma informațiilor de care dispun, au rolul de a reduce costurile impuse de tranzacționarea unui anumit bun, prin urmare, ideea rămâne validă, inclusiv în momentul în care obiectul schimbului este reprezentat de bani sau alte valori mobiliare, cum ar fi: acțiuni, obligațiuni, etc.