Piața Muncii

Introducere

În orice condiţii de timp şi spaţiu, activitatea economică implică în mod obiectiv factorul muncă menit să valorizeze sistematic resursele în interesul său. Ca şi ceilalţi factori de producţie, el se obţine prin intermediul pieţei, care se constituie într-un subsistem al economiei de piaţă concurenţială. Tranzacţiile pe această piaţă au ca obiect munca sau forţa de muncă. Dacă forţa de muncă o înţelegem ca totalitate a aptitudinilor fizice şi intelectuale ce există în personalitatea vie a omului şi pe care le pune în funcţiune atunci când creează bunuri economice, înseamnă că munca reprezintă cheltuirea conştientă a forţei de muncă. Ele formează un tot coerent, astfel că folosirea sinonimă a celor două expresii, în teoria şi practica economică, este benefică pentru managementul resursele umane, care decide asupra planificării, organizării utilizării şi evaluării rezultatelor muncii într-un anumit circuit economic.

Piaţa muncii s-a format şi funcţionează în corelaţie cu rolul determinat al muncii în dezvoltarea economico-socială şi cu exigenţele generale ale teoriei pieţei şi preţului. Această piaţă relevă un complex de relaţii în care se regăsesc, în cea mai mare parte, raporturile dintre oameni şi evoluţia lor în timp şi spaţiu, punându-şi amprenta pe tipul de civilizaţie.

Omul este mai mult decât o marfă, astfel că piaţa muncii are un loc deosebit în teoria şi practica economică, fiind o piaţă derivată şi cea mai reglementată. Ea este eterogenă, cuprinzând mai multe segmente delimitate pe genuri de activităţi, pe zone economice, pe profesii sau meserii, pe categorii şi niveluri de calificare, pe sexe şi vârste etc. Ca piaţă derivată, ea primeşte influenţele celorlalte pieţe şi, totodată, generează efecte ce se regăsesc în toate sectoarele economico-sociale.

Piaţa muncii se comportă, pe de o parte, ca orice piaţă şi, pe de altă parte, are caracteristici proprii, determinate de specificul uman al obiectului cu care operează şi de cel al serviciilor generate de acesta şi pe care întreprinzătorii le cumpără.

Experienţa istorică arată că, în esenţă, piaţa muncii implică întotdeauna stabilirea de raporturi între purtătorii ofertei şi cei ai cererii de muncă. Aceasta determină anumite specificităţi referitoare la ajustarea ofertei şi cererii, la formarea preţului muncii, la existenţa unui sistem de norme şi valori sociale, precum şi de instituţii specializate.

Piaţa muncii are un rol esenţial în cadrul interdependenţelor care asigură dinamismul economiei. Dar nu trebuie absolutizată această relaţie, deoarece nu întotdeauna şi peste tot există o corelaţie strânsă, liniară, între factorul muncă şi creşterea economică. Unele resurse de muncă nu se manifestă pe piaţa muncii ca atare, chiar dacă ele sunt creatoare de bunuri economice. Exigenţele juridico-sociale, ca şi cele privind ocuparea şi protecţia socială nu soluţionează automat nici problemele pieţei şi nici pe cele cu care se confruntă dezvoltarea economiei.

Munca este un atribut numai al omului, constituind un consum de energie fizică şi intelectuală într-un scop concretizat, de obicei, în bunuri economice. Aspectele demogarfice, de pregătire, de educaţie determină valoarea forţei de muncă la un moment dat.

Modalitatea prin care se realizează unirea între forţa de muncă şi celelalte elemente ale unei activităţi economice este caracteristică fiecărui sistem real al economiei. În condiţiile economiei cu piaţă concurenţial-funcţională se foloseşte, în acest scop, mecanismul specific al pieţei muncii, adică negocierea concretizată în angajarea omului ca salariat. Dar pe piaţa muncii nu se negociază întregul potenţial de muncă al unei ţări, deoarece persoanele care au în posesie şi ceilalţi factori de producţie îi combină pe toţi în mod direct fără a apela la mecanismul pieţei muncii.

Actualitatea temei cercetate rezida in insasi importanta acestei tematici la etapa actual de dezvoltare a Republicii Moldova.

In capitolul I al lucrarii “Salariul.Teorii cu privire la salariu” se evidentiaza principalele teorii economice referitor la aparitia, necesitatea si rolul salariului atit pe piata muncii cit si in economie cit se face un studio amplu referitor la cererea si oferta de locuri de munca.

Capitolul II “Formele salariului” caracterizeaza principalele forme ale salariului , adica salariul real sic el nominal.

Capitolul III “Piata muncii in Republica Moldova” reliefeaza particularitatile pietei muncii la nivel national, cit si problem cu care se confrunta la etapa actual.