Recenzie - politici economice - Gânduri pentru cei de azi și cei de mâine de Ludwig von Mises

Ludwig von Mises (n. 29 septembrie 1881, Lemberg, pe atunci Austro-Ungaria, azi Lviv în situat actuala Ucraina, d. 10 octombrie 1973, New York, S.U.A). Economist şi filozof politic austriac-american, fiu al unei familii evreieşti din Galiţia (Ucraina), a fost cel mai de seamă reprezentant al Şcolii austriece de drept şi economie. În opera lui Mises, liberalismul îşi găseşte o fundamentare a cărei coerenţă şi rigoare intelectuală sunt greu egalabile. Pentru gânditorul austriac, ordinea proprietăţii private este conceptul ce subsumează perfect filozofia politică liberală. În opinia sa, toate celelalte realizări teoretice majore ale liberalismului: pledoaria pentru libertate, toleranţă, pace; pot fi înţelese drept consecinţe fireşti ale dreptului la proprietate privata.

Cartea "Politici economice.Ganduri pentru cei de azi si cei de maine." contine cele sase conferinte sustinute de Mises la Buenos Aires în 1958 si publicate postum în limba engleza, în anul 1979, sub titlul "Economic Policy. Thoughts for today and Tomorrow". Cartea trateaza simplu chestiuni ce sunt esentiale pentru convietuirea oamenilor în societate, regasite in cele sase capitole: "Capitalismul", "Socialismul", "Interventionismul", "Inftatia” , "Investitiile straine", "Politici si idei".

Lucrarea debuteaza cu prima conferinta sustinuta de Mises la Buenos Aires in care abordeaza tema capitalismului. Capitolul este cu o explicatie a diferentei dintre termenul figurativ "rege" atribuit diversilor intreprinzatori si ceea ce reprezinta de fapt, in cadrul pietei, acesti intreprinzatori. Astfel, spre exemplu un "rege al ciocolatei" nu domneste independent de piata si de clientii sai, ci acesta depinde intru totul de clientii pe care ii serveste, fiind in permanenta atent la nevoile acestora. In continuare se vorbeste despre perioada de dinaintea capitalismului (cu doua sute de ani in urma). In aceasta perioada statutul social era fixat de la nastere, nemaiputand fi schimbat pe parcursul vietii, oamenii din clasele inferioare se ocupau exclusiv cu lucrul pamantului si traiau in conditii mult inferioare celor din capitalism, iar industriile produceau numai pentru consumul claselor inalte (“Daca se nastea sarac, sarac ramanea, iar daca se nastea bogat -- senior sau duce -- atunci isi pastra ducatul si proprietatea corespunzătoare pana la sfarsitul zilelor.”). Inceputurile capitalismului modern sunt legate de doua probleme existente in acea perioada: cresterea numarului populatiei din zona rurala si lipsa materiilor prime. O parte din acesti oameni saraci au inceput sa deschida mici ateliere care produceau exclusiv pentru productia de masa, la preturi relativ scazute, acest fenomen nou fiind considerat "originea capitalismului". Acum se face si diferenta dintre principiile capitaliste de productie si cele feudale , deoarece se observa faptul ca in capitalism muncitorii sunt si consumatori, aceste roluri nemaifiind impartite pe clase sociale ca in feudalism. In ciuda tuturor beneficiilor capitalismului, acesta din urma a fost atacat si criticat de catre aristocrati si posesorii de pamant , deoarece acestia erau nevoiti sa plateasca salarii mult mai mari angajatilor. Desigur, nivelul de a trai al muncitorilor de pe atunci era extrem de scazut dar conditiile din vremea capitalismului timpuriu erau absolut socante, dar nu din cauza ca nou dezvoltatele industrii capitaliste i-ar fi lezat pe muncitori, iar persoanele angajate pentru a munci in fabrici cunoscusera deja, in prealabil un nivel de existenta practic suburban. Mult timp si istoricii au falsificat realitatea afirmand ca fabricile angajau femei si copii in ciuda faptului ca acestia ar fi trait in conditii satisfacatoare. Mamele care lucrau in fabrici nu aveau cu ce sa gateasca, ele nu isi paraseau caminele sau bucatariile pentru a merge sa lucreze in fabrici, ele nu mergeau in fabrici deoarece nu aveau bucatarii, sau, daca nu aveau bucatarii nu aveau ce sa gateasca in ele. In realitate ei traiau in conditii deplorabile, fabricile oferindu-le astfel hrana necesara. Imbunatatirea conditiilor de trai a putut fi observata dupa Revolutia Industriala , cand numarul populatiei Angliei s-a dublat. Tot in aceasta perioada au inceput sa se realizeze si schimburi de produse intre tari, evitandu-se astfel foametea in Anglia deoarece exporturile realizate constituiau plata pentru hrana importata. Astazi, in tarile capitaliste, ratele salariale nu sunt stabilite de o clasa diferita de cea a persoanelor salariate, iar diferentele privind nivelul de trai dintre doua clase sociale este mult redusa fata de perioada feudalismului. Termenul de "capitalism" a fost dat tocmai de unul dintre dusmanii acestuia, Karl Marx, care considera capitalismul cel mai rau din toate sistemele , menit "sa-i inavuteasca pe cei bogati si sa-i saraceasca pe cei saraci" si care a elaborat o teza despre sosirea socialismului. Un fapt adesea trecut cu vederea, referitor la capitalism este ca economiile aduc beneficii tuturor celor doritori sa produca sau sa castige salarii. Capitalismul este strans legat de capitalul investit , prosperitatea unei tari fiind proportionala cu capitalul investit pe individ si provenind din adoptarea politicilor economice sanatoase, asa explicandu-se diferenta dintre conditiile existente in Statele Unite si cele din India.

In capitolul al doilea este prezentata tema socialismului fiind pus in evidenta conceptul de libertate economica, reprezentata de economia de piata, de sistemul in care cooperarea indivizilor in cadrul diviziunii sociale a muncii e realizata prin intermediul pietei. Intelesul libertatii economice este acela ca un individ poate fi in masura sa aleaga felul in care doreste sa se integreze in ansamblul societatii, individul isi poate alege cariera, el este liber sa faca ce doreste sa faca. In contrast, in regim socialist cariera este stabilita prin decret guvernamental, existand o singura autoritate economica, si ea are dreptul sa controleze toate deciziile referitoare la productie. Cea mai importanta diferenta care apare intre cele doua regimuri este proprietatea private: in Capitalism aceasta forma de proprietate este majoritara si are un deosebit rol in dezvoltarea pietei, iar in Socialism nu exista proprietate private, ci numai proprietate de stat. Libertatea in societate inseamna ca un om depinde de ceilalti in aceeasi masura in care ceilalti depend de el, iar societatea in regimul economiei de piata inseamna o situatie in care fiecare ii serveste pe concetatenii sai si este in schimb servit de ei. Dupa cum se prezinta, adevaratii patroni ai sistemului economic sunt consumatorii iar cand consumatorii inceteaza de a mai patrona anumite afaceri, oamenii de afaceri sunt fie siliti sa-si abandoneze pozitia preeminenta din cadrul sistemului economic, fie sa-si adapteze actiunile dorintelor consumatorilor. In sistemul socialist nu exista piata, deoarece socialistii considera ca “ toate relele lumii acesteia provin din existent pietei si a preturilor pietei” si doresc aborilea acesteia. Im cazul socialismului libertatea individuala este anulata, consumatorul nu mai are rol de decizie si toti indivizii trebuie sa se supuna ordinii conducerii statului. Mises spune ca:”Libertatea inseamna intr-adevar libertatea de a gresi”. Adica un individ trebuie lasat sa fac propriile alegeri, nu fortat, asa cum se intampla in cazul socialismului, unde acesta este anulat si transformat in sclav care intreprinde doar actiunile dictate de superior.