Relațiile valutar-financiare internaționale

SUBIECTE

Conţinutul şi sfera relaţiilor valutar-financiare internaţionale.

Elementele şi evoluţia sistemului valutar financiar-internaţional: sistemele valutare internaţionale de la Paris, Genova, Bretton Woods, Jamaica.

Sistemul Monetar European: evoluţie, principii de funcţionare. (Integrarea monetară europeană).

1. CONŢINUTUL ŞI SFERA RELAŢIILOR VALUTAR-FINANCIARE INTERNAŢIONALE

OBIECTUL DE STUDIU AL DISCIPLINEI RVFI

Balanţa de plăţi externe.

Piaţa monetară internaţională.

Mecanismul cursului valutar.

Piaţa valutară internaţională.

Managementul riscului valutar.

Modalităţile de plată internaţionale.

Finanţarea şi creditarea internaţională.

Lichiditatea internaţională. Datoria externă.

INTERCONEXIUNEA DISCIPLINEI UNIVERSITARE “RELAŢII VALUTAR FINANCIARE INTERNAŢIONALE” CU ALTE DOMENII

METODA DE STUDIU A DISCIPLINEI RELAŢII VALUTAR-FINANCIARE INTERNAŢIONALE

Conţinutul relaţiilor valutar-financiare internaţionale este pus în evidenţă prin cercetarea fenomenului valutar-financiar cu ajutorul metodei ştiinţifice de studiu, care are drept scop să desprindă din realitatea studiată şi să introducă în teorie principiile şi legile care guvernează obiectul de studiu.

ANSAMBLUL METODELOR ŞTIINŢIFICE DE STUDIU

ACCEPŢII PRIVIND RELAŢIILE VALUTAR-FINANCIARE INTERNAŢIONALE

Relaţiile valutar-financiare internaţionale reflectă raporturile economice de schimb şi de transfer de creanţă, care se exprimă şi se realizează prin intermediul valutelor şi altor mijloace de plată internaţionale în vederea dezvoltării economice a fiecărei ţări, a realizării schimburilor comerciale şi a cooperării internaţionale. (Voinea, Gheorghe. Relaţii valutar-financiare internaţionale. Iaşi: Editura Universităţii „Al.I.Cuza”, 2007. –P.9)

Relaţiile valutar-financiare internaţionale reprezintă totalitatea relaţiilor băneşti determinate de schimburile internaţionale de activităţi, exprimate şi realizate în valută.

CONDIŢII DE EXISTENŢĂ A RVFI

schimbul reciproc de activităţi între state lumii;

utilizarea unor monede naţionale şi internaţionale, respectiv ca mijloc de evaluare, de circulaţie, de plată şi de rezervă.