Savantul Anghel Rugină și a Treia Revoluție în Gândirea Economică

În lucrarea intitulată De l 'imperfection en economie, profesorul Henry Guitton abordează o mai veche problemă, cea a relaţiei dintre teorie şi realitatea economică. Regăsim cu uşurinţă în mesajul său ecoul ideilor lansate de Keynes la nivelul anilor '30:

„Oamenii din generaţia mea şi-au petrecut o bună parte din viaţa lor învăţând de la alţii, fie învăţând pe alţii cum să înţeleagă perfecţiunea economică sau cedând tentaţiei de a construi o teorie a perfecţiunii economice. Frumoasă contribuţie, nu-i vorbă! Spiritul gândeşte şi cere perfecţiune. Dar realitatea nu este sensibilă la acest apel. Aceasta ne face să ne întrebăm din ce cauză: a teoriei sau a realităţii? Întrucât între ele există o diferenţă, care are dreptate şi care nu are? ”

În introducere, există un pasaj în care el ajunge foarte aproape de cercetarea simultană prin prisma echilibrului vs. dezechilibru, şi anume atunci când arată că ideile echilibrului şi dezechilibrului constituie fondul dezbaterii (le fond du débat). Totuşi, lucrarea sa constituie un bun exemplu pentru a susţine ideea că, actualmente, este dominantă metoda de abodare şi de gândire în termenii dezechilibrului, aşa cum a fost ea moştenită de la Keynes.

Profesorul Guitton, nemulţumit de tipul laissez- faire al economiei clasice bazate pe echilibu, inclusiv de revoluţia nominalistă matematică din ştiinţa economică a anilor '50 (lipsită de aplicaţii practice), a căutat o alternativă, pe care el a numit-o „imperfecţiunea creatoare”. Este convins că dacă acceptăm să modificăm teoria (în acest caz doctrina clasică, a perfecţiunii) introducând teze mai apropiate de realitate, problema decalajului dintre teorie şi realitate va putea fi rezolvată. După spusele lui „din respect pentru realitate, prefer să modific teoria şi să fac din imperfecţiune noul centru de interes”

Dat fiind că şi profesorul Rugină era nemulţumit de tipul de dezechilibru al teoriei economice moderne, aşa cum a fost moştenit de la Keynes şi Marx nr. 1, a căutat o altenativă, care, în lexicul guittonian, ar putea fi numită „perfecţiune creatoare”. Decalajul dintre teorie şi realitate este, în opinia sa, indiscutabil, dar nu justifică întrebarea lansată de Guitton: care are dreptate şi care nu are dreptate: teoria clasică sau realitatea? Profesorul Rugină consideră că decalajul în chestiune nu este de natură etică, ci mai degrabă de natură tehnică şi provine din faptul că nu se înţelege clar adevăratul raport dintre teorie şi realitate. De altfel, Kant ne-a preveni încă din 1793 că dacă o teorie este inadecvată în practică (în cadrul unor realităţi ca cele din anii 1930) de vină nu este teoria în cauză, ci mai curând faptul că omul nu a învăţat destulă teorie din experienţă. Un alt gânditor celebru, logicianul Wittgenstein, a pus în gardă pe oamenii de ştiinţă că faptele nu contribuie decât la punerea problemei, dar nu şi la rezolvarea ei. În plus, regula concordanţei logice, dedusă din Quinta Methodica, nu permite să negi o teorie a perfecţiunii economice utilizând instrumente istorice deduse dintr-un model de imperfecţiune, care reprezintă realitatea istorică a unei perioade date caracterizate prin dezechilibru.

Este adevărat că cei doi gânditori au mers pe două drumuri diferite, dar, după mai multă reflecţie şi după o analiză mai profundă, se poate constata că ceea ce Guitton numeşte „imperfecţiune creatoare” iar Anghel Rugină „perfecţiune creatoare” reprezintă de fapt modelul M2 din Tabela de orientare. Acest lucru nu este chiar aşa de surprinzător întrucât amândoi au fost preocupaţi de acelaşi obiectiv final, respectiv făurirea unei societăţi şi economii mai bune, mai libere, juste şi stabile.

Mai mult decât oricând, în condiţiile actuale ale tranziţiei la economia de piaţă, avem nevoie de o teorie economică bazată pe studierea integrală a realităţilor contemporane, proaspătă, care să corespundă necesităţilor naţiunii noastre, s-o ajute să iasă din situaţia economică grea în care se află, teorie liberă de orice prejudecăţi şi stăpânită doar de adevăr. Ea ne va spune şi încotro trebuie să mergem spre binele naţiunii, al tuturor cetăţenilor ţării. La elaborarea acestei teorii ar trebui să-şi aducă contribuţia specialiştii din economia noastră, întrucât ei cunosc cel mai bine aspectele concrete, pozitive şi negative ale economiei naţionale. Eforturile savatului american de origine română Anghel Rugină sunt remarcabile în acest domeniu.