Seminarii Economie

Dacia - o lecţie de economie în contextul crizei mondiale

„Criza este cea mai binecuvantată situaţie care poate apare pentru ţări şi persoane pentru că ea atrage după sine progrese.( ) În perioada crizei se nasc invenţiile, desoperirile şi marile strategii. Cine depaşeşte criza se depăşeşte pe sine însuşi, fără a rămâne “depăşit”( ) Adevărata criză este criza incompetenţei. Să terminăm o dată cu singura criză ameninţătoare: tragedia de a nu dori să luptăm pentru a o depăşi.” Albert Einstein

42 de ani de mişcare cu Dacia

În cele ce urmează vom încerca să anlizăm evoluţia brandului Dacia de-a lungul celor 42 de ani de activitate, expunând pe scurt activităţile desfăşurate în sfera producţiei ,distribribuţiei şi consumului.

În 1966 la Colibaşi (astăzi Mioveni), judeţul Argeş, ia naştere ceea ce avea să fie cea mai importantă uzină constructoare de automobile din românia având la bază un acord între autorităţile comuniste şi producătorul francez de automobile, Renault, ce prevedea asamblarea unui model Renault sub marca Dacia. Construcţia Uzinei de Autoturisme Mioveni s-a încheiat într-un timp record de doar un an şi jumătate.

Prin demararea acestui proiect se creează la Colibaşi circa 30.000 locuri de muncă şi o dezvoltare considerabilă a economiei locale.

Pe 20 august 1968 se începe producţia modelului Dacia 1100, un model sub licenţa Renault R8.Primul automobil ieşit pe poarta fabricii a fost făcut cadou preşedintelui Republicii Socialiste România de atunci, Nicolae Ceauşescu. Din 1968 şi până în 1972, au fost produse aproximativ 44.000 de autoturisme Dacia 1100.

Între 1970 şi 1980, Dacia dezvoltă o întreagă gamă de modele ce va cuprinde mai multe tipuri de vehicule de persoane şi utilitare. Astfel, în 1970 apar 3 versiuni ale Daciei 1300 berline, printre care: 1300L (de la „lux”), 1300LS („lux super”, destinată membrilor importanţi ai PCR) şi Dacia 1200, iar 1973 este lansat modelul break. Acest model s-a produs în peste 2 milioane de exemplare, devenind un simbol la fel de puternic precum Trabantul pentru Germania de Est.

Tot în 1973 a fost lansat modelul Dacia 1302 (gen papuc); 2000 de exemplare au fost fabricate, până în 1982. Dacia a mai produs şi un model de dubă numit D6, copie a modelului Renault Estafette. Dar pentru că şi Bucureştiul producea în uzinele Tudor Vladimirescu o dubă similară, producţia Dacia D6 a fost limitată pentru a nu creea concurenţă.

După 1980, Dacia încearcă să producă un model pentru oraş, acest model purtând numele Dacia 500 sau Lăstun, fiind produs la Timişoara. Într-o vizită în Banat, lui Ceauşescu i-a fost prezentată ideea unui autoturism fabricat dintr-o Dacie veche. Aşa s-a născut proiectul Lăstun, care nu era neapărat o idee rea, însă nu era posibil din punct de vedere tehnologic. Modelul este scos din fabricaţie după 1989 datorită problemelor de calitate şi a preţului ridicat.

Tot în anii '80, Dacia a mai produs modelul 2000. Acest model era produs special pentru elita PCR şi era disponibil în culoarea negru sau albastru închis, producţia fiind, de asemenea, limitată.

Dacia s-a vândut şi în Anglia sub numele Dacia Denem. Varianta de vârf includea geamuri electrice, jante de aliaj şi cutie de viteze cu 5 trepte.

În aceeaşi perioadă de timp s-a produs şi Dacia 1310 Sport. La salonul din 1979, mulţimea a admirat Braşovia, un coupé bazat pe modelul 1310 şi creat la un atelier din Braşov. În 1983, o variantă de lux, Dacia Sport 1410, a fost produsă pentru tineretul privilegiat din acele timpuri.

În 1985, inginerii de la Dacia încep proiectarea primului autoturism de concepţie 100% românească.

Între anii 1991 şi 1996, Dacia a comercializat modelul Dacia 1325 Liberta, cu un design provenit din cel al Daciei 1200 produs în anii '80.

După 10 ani de aşteptare (1995), Dacia lansează primul model 100% românesc sub numele Dacia Nova. Modelul avea un aspect învechit şi pornea cu un handicap apreciabil.

În 1998, anul în care s-au aniversat trei decenii de la producerea primului automobil, Dacia, de pe porţile uzinei a ieşit autoturismul cu numărul 2.000.000.

În 1999, Renault achiziţionează 51% din capitalul Dacia şi anunţă că va lansa un nou model. În 2000 este lansat modelul SuperNova, un model care a fost o evoluţie a Daciei Nova.

În 2003, modelul SuperNova este înlocuit de modelul Solenza, un model ce are la bază modelul SupeRNova, dar cu un aspect mai plăcut ce trasează atributele noii identităţi de marcă.

În 2004 se încetează producţia modelelor Berlină şi Break şi se lansează modelul Logan, un autoturism complet nou. Iar în 2006, odată cu lansarea modelului Logan MCV are loc şi prima restilizare, în special la partea din spate. Noul model semăna mult cu modelul Logan Steppe.

La începutul anului 2007 este lansată noua autoutilitară Dacia Logan Van care din punct de vedere constructiv semăna foarte mult cu modelul Logan MCV.Tot in 2007 a fost produs şi vehicului cu numărul 3.000.000.

În 2008 intră pe linia de producţie un nou model Dacia Sandero şi noul Logan pick-up.

În 2009, Dacia a asamblat maşina cu numărul 3.500.000 în uzina de la Mioveni. Automobilul a fost transportat în Germania, o piaţă în care Dacia face legea

Ultima dar nu cea din urmă este Dacia DUSTER,care a intrat in linia de producţie tot în 2009,un SUV cum altfel dacă nu low-cost, care se pare că va îngenunchia încă o dată în plus concurenţa.

Activitatea Dacia înainte şi imediat dupǎ 1989

În 1989, cu 30.000 de angajaţi, uzina producea aproximativ 300-350 de autoturisme pe zi. Producţia era de 70-72 de mii de maşini pe an, însă se raportau, conform directivelor de la acea vreme, producţii de peste 90.000 de bucăţi. În consecinţă, în anul următor muncitorii erau obligaţi să lucreze până la epuizare pentru a produce şi această diferenţă. În 2009, cu 14.000 de angajaţi, se produceau 1.300-1.350 de autoturisme pe zi, ceea ce arată o productivitate de patru ori mai mare.Potrivit datelor, jumătate din producţia anuală mergea pe piaţa internă şi jumătate la export. Comparativ, din 1990 până în 2003, uzinele Dacia au produs 1,01 milioane de maşini. Stroe spune că din cauza ofertei reduse, românii erau nevoiţi să aştepte uneori şi cinci ani înainte să poată achiziţiona un autoturism, chiar dacă plăteau în numerar.